Competitivitatea agriculturii, silviculturii si industriei alimentare – PNDR

Performanta sectorului agricol a inregistrat un nivel scazut. Lipsa competitivitatii este reflectata de productivitatea scazut?, de cresterea economica scazuta si de un deficit al balantelor comerciale agroalimentare, avand in vedere ca agricultura si industria alimentara nu reusesc sa tina pasul cu cresterea cererii de produse alimentare, determinata de cresterea economica generala rapida si neputand face fata competitiei straine, in special celei din UE.

Ca ramura a economiei nationale, agricultura inregistreaza un declin.
In ciuda acestui fapt, Romania a fost una dintre tarile Europei Centrale si de Est in care s-a inregistrat cea mai mica scadere a productiei agricole de la inceputul perioadei de tranzitie. Nivelul productiei agricole (cuantificata prin PAB – productia agricola bruta), a ramas relativ constant dupa 1980. Situatia a fost deosebit de nefavorabila in 1992, odata cu desfiintarea cooperativelor agricole de productie, precum si in ultimii ani, cand sectorul a avut de suferit in urma conditiilor meteorologice precare. In primul an de tranzitie, VAB din agricultura a inregistrat o scadere inferioara celei din industrie. Insa din anul 2000, sectorul industrial s-a bucurat de o crestere continua, in timp ce sectorul agricol a inregistrat fluctuatii semnificative, din cauza vulnerabilitatii in fata conditiilor de seceta. Agricultura a contribuit cu 13,6% din totalul VAB in 2004 (scazand de la 20% in 1990), in timp ce sectorul primar (agricultura, silvicultura si piscicultura) a contribuit cu 14,1%, inregistrand o scadere de la 16,2% in 1998 (INS – Anuarul Statistic al Romaniei, 2006).

Deficitul din ce in ce mai mare al balantei comerciale agroalimentare reflecta scaderea competitivitatii.
Schimbarile structurale care au intervenit in perioada de tranzitie au transformat Romania intr-un importator net de produse agroalimentare. Deficitul balantei comerciale in sectorul agro-alimentar a atins 1,3 miliarde Euro in 2005, nivelul exporturilor fiind de 673,3 milioane Euro si al importurilor de 2.021,9 milioane Euro.

Deficitul balantei comerciale agroalimentare este determinat in mare parte de o industrie alimentara neperformanta.
In anul 2005, produsele/sectoarele care au inregistrat o balanta comerciala pozitiva (totalizand 430 milioane Euro) au fost: orzul, graul, porumbul, septelul (bovine, ovine, cabaline), uleiul de floarea-soarelui si uleiul de soia, vinul, branzeturile, mierea, conservele si produsele din carne, sroturile de floarea soarelui si nucile. In ceea ce priveste produsele cu balanta comerciala negativa, insumand 1.779 milioane Euro, peste jumatate (1.041 milioane Euro) a provenit din sectoare pentru care productia interna nu a acoperit necesarul de consum, precum: efectivele de porcine (carnea de porc), florile, legumele proaspete in afara sezonului, fructele, zaharul, maltul, slanina, fructele si legumele conservate, hameiul, tutunul.

Pentru principalele culturi, productia nu este constanta si se situeaza cu mult sub potential.
Aproximativ doua treimi (69%) din suprafata cultivata (INS, 2006) este destinata cerealelor si mai ales culturilor de grau si porumb. Suprafata ambelor culturi a fluctuat mult pe parcursul perioadei de tranzitie, ajungand in prezent la niveluri care se situeaza cu putin peste cele de la sfarsitul anilor `80. In perioada 2000-2005, productia medie la grau a fost de 2.508 kg/ha, in timp ce la porumb a fost de 3.150 kg/ha. Aceste niveluri s-au situat sub cele din perioada anterioara tranzitiei, specialistii apreciind ca nu reflecta decat 40% din potentialul agricol al graului si, respectiv, 39,4 % din cel al porumbului. Culturile industriale, in special oleaginoasele, sunt pe locul doi ca pondere din suprafata cultivata (14,4 % in 2005), dupa cereale. Productia de oleaginoase a inregistrat si ea variatii mari pe parcursul perioadei de tranzitie. Dupa un declin inregistrat la inceputul anilor `90, sectorul si-a revenit si s-a inscris pe o curba ascendenta catre sfarsitul decadei, datorita cresterii preturilor internationale si imbunatatirilor din sectorul de procesare. O relatie mai buna intre agricultorii individuali si fabricile de prelucrare a semintelor oleaginoase a permis cresterea productiei de seminte de floarea-soarelui in randul micilor producatori. Totusi, ultimii ani au fost marcati de o instabilitate crescanda in ceea ce priveste produsele si nivelul recoltelor.

Piata biocombustibililor, aflata in plina dezvoltare, are potentialul de a modifica structura actuala a culturilor agricole.
Desi, in prezent, Romania nu are o productie semnificativa de biocombustibil, statutul de membru al UE aduce cu el reglementari comunitare referitoare la o minima utilizare a biocombustibililor pe plan intern. Avand un potential de crestere a productiei interne de rapita si soia si date fiind capacitatile actuale de prelucrare, Romania atrage din ce in ce mai mult interesul investitorilor straini in acest domeniu. Surse din sector indica faptul ca Romania are potentialul de a produce, pana in anul 2010, circa 2 milioane tone de bioetanol si 400.000 tone de biodiesel (Raportul GAIN RO6020).

Valorificarea surselor de energie regenerabila reprezinta un obiectiv major in cadrul politicii UE
, inscriindu-se in contextul renuntarii treptate la folosirea combustibililor conventionali si al obtinerii independentei energetice fata de sursele externe de energie. Romania dispune de un potential deosebit al surselor de energie regenerabila, datorita pozitiei geografice, astfel:
• energia solara – potentialul exploatabil al producerii de energie electrica prin sisteme fotovoltaice este de aproximativ 1.200 GWh/an, reprezentative fiind zonele Campia de Sud si Dobrogea;
• energia eoliana – potentialul energetic eolian este ridicat in zona litoralului Marii Negre, podisurile din Moldova si Dobrogea si in zonele montane. In aceste zone se pot amplasa instalatii eoliene cu o putere totala de pana la 14.000 MW;
• biomasa – potentialul energetic de biomasa este ridicat la nivelul intregii tari, evaluat la circa 7.594 mii tep/an, ceea ce reprezinta aproape 19% din consumul total de resurse primare la nivelul anului 2000. Circa 54% din caldura produsa pe baza de biomasa se obtine din arderea de reziduri forestiere;
• energia geotermala – in prezent, se afla in functiune circa 70 sonde pentru apa calda (cu temperatura de peste 60°C), in diferite zone geografice. Rezerva de energie geotermala cu posibilitati de exploatare curenta in Romania este de circa 167 mii tep (7 PJ/an), zonele reprezentative fiind Campia de Vest si Campia de Sud.
In ceea ce priveste podgoriile, suprafetele cultivate cu vita nobila in perioada 1998-2005 au scazut cu 16%. Randamentul soiurilor de vita nobila este de numai 30 hl de vin/ha, cu mult sub media europeana, de 50 hl/ha. Suprafata cultivata cu soiuri hibride in gospodariile individuale a scazut si ea cu 20% in aceeasi perioada. Suprafata acoperita de livezi a urmat si ea o tendinta descendenta, scazand cu 15% in perioada 1998- 2005. Multi cultivatori de fructe se confrunta cu lipsa mijloacelor financiare pentru reintinerirea plantatiilor de pomi fructiferi, achizitionarea ingrasamintelor, pesticidelor si utilajelor, reabilitarea sistemelor de irigatii si construirea unor capacitati de depozitare adecvate. Toti acesti factori influenteaza atat calitatea, cat si cantitatea productiei interne de fructe. In medie, suprafata cultivata cu legume a depasit 260.000 ha in perioada 2000-2005, inregistrand un varf de 380.000 ha in 2004. In ciuda fluctuatiilor determinate de factorii climatici, tendinta generala a acestei suprafete a fost una ascendenta. Productia a urmat indeaproape aceasta tendinta, atingand un nivel maxim de 4.773 mii tone in 2004 (sau 220,3 kg/cap de locuitor). Anul urmator, 2005, a fost mai putin favorabil, productia scazand la 3.624 mii tone (sau 113,7 kg/cap de locuitor). Totusi, s-a inregistrat o crestere semnificativa fata de anul 2000, cand productia a fost de 112,7 kg/cap de locuitor.

Efectivele de animale au scazut drastic pe parcursul perioadei de tranzitie.
Desfiintarea sau privatizarea cooperativelor agricole de productie si a fermelor de stat au avut drept rezultat aparitia unor modificari structurale semnificative. Efectivele de animale au scazut pana la nivelul unitatilor care au aparut ulterior. Neputand utiliza spatiile si dotarile tehnice din fostele unitati de productie intensiva, micii agricultori s-au bazat pe cresterea animalelor, in principal pentru autoconsum.

Cu toate acestea, in ultimii ani, efectivele de animale au fost relativ stabile, putandu-se observa si semne de revigorare in acest sector.
Dupa o scadere pronuntata la inceputul decadei, efectivele de bovine, porcine si ovine s-au stabilizat, desi au inregistrat anumite fluctuatii anuale. Pretul tot mai ridicat al furajelor a avut si el un impact asupra acestor modificari. Eforturile publice din sectorul bovinelor se indreapta in prezent catre introducerea in productie a unor rase de carne, in detrimentul celor de lapte, catre imbunatatirea practicilor de furajare de la nivelul fermelor si introducerea unor tehnici avansate de ameliorare zootehnica. Efectivele de porcine au scazut usor, in special datorita reducerii efectivului de reproductie in 2003 si 2004. Cu toate acestea, efectivele de pasari si familiile de albine au crescut semnificativ in perioada 1998-2005, cu 24,5% si, respectiv, 43,2%.

Productia animaliera tinde sa creasca, insa unitatile de mici dimensiuni limiteaza acest potential.
In perioada 2000-2005, productia totala de carne, in mii tone greutate in viu, a crescut cu 4,2%, cu urmatoarele diferentieri intre specii: 23% – pasare; 16% – carne de vita; 1,8% – carne de oaie. Totusi, productia de carne de porc a scazut cu 9,8% in aceeasi perioada. Productia totala de oua a crescut cu 37,5%, iar productia de oua de gaina, cu 41%. In fine, productia de miere a crescut cu 77% in aceeasi perioada. Sectorul de prelucrare a carnii de porc se confrunta inca cu costuri interne ridicate, in ciuda productiei de porumb relativ abundente si a fortei de munca ieftine. In plus, calitatea carnii de porc furnizata industriei procesatoare constituie o problema care va trebui rezolvata. Majoritatea efectivelor de porcine se afla in gospodarii private, furajarea si practicile zootehnice de care beneficiaza fiind deficitare, iar materialul genetic este, in general, de slaba calitate (Raportul GAIN RO6018). Productia totala de lapte (inclusiv consumul viteilor) a crescut cu 14% in perioada 1998-2005, iar productia de lapte de vaca si de bivolita a crescut cu 12%. Totusi, oferta continua sa fie insuficienta si se estimeaza ca nivelul de colectare al laptelui brut pentru comercializare va acoperi doar o patrime din totalul ofertei. Desi in curs de imbunatatire, situatia igienei laptelui si a sistemului de colectare a acestuia raman factori limitativi importanti in industria procesatoare a laptelui. In timp ce, conform normelor UE, numarul maxim de germeni/ml. de lapte brut nu ar trebui sa depaseasca 100.000, majoritatea producatorilor romani furnizeaza lapte cu un nivel de peste 1 milion de germeni/ml. In sectorul productiei laptelui, raman a fi rezolvate o serie de prioritati, precum: imbunatatirea practicilor de furajare de la nivelul fermelor, pentru rasele specializate in productia laptelui, adoptarea unor tehnici avansate de reproductie etc. Produsele agricole obtinute in fermele vegetale, si mai ales in cele zootehnice, prezinta un nivel calitativ scazut, determinat in parte de lipsa de conformitate cu normele europene.

In ultimii ani, performanta in agricultura pare sa fie din ce in ce mai instabila.
Acest lucru este determinat atat de frecventa, cat si de severitatea crescuta a calamitatilor naturale (seceta, inundatii), precum si de incidenta bolilor la animale (gripa aviara, pesta porcina). Primul motiv reflecta impactul schimbarilor climatice asupra agriculturii romanesti si infrastructura inadecvata in vederea contracararii riscurilor conexe. Atat frecventa, cat si intensitatea inundatiilor, in perioada de primavara si a secetelor, in perioada de vara, au crescut in ultimul timp. In 2007, recolta de grau s-a situat la doar 55% din nivelul productiei anului 2006, in timp ce productia de porumb si cea de floarea-soarelui abia au atins o treime din nivelul aceluiasi an (Raportul GAIN RO7006, 2007). La randul ei, pesta porcina clasica a constituit o problema endemica in Romania. Pentru a respecta cerintele UE, in ianuarie 2003 Romania a stopat vaccinarea in gospodariile individuale, iar in ianuarie 2006 a procedat la acelasi lucru in fermele comerciale. Cu toate acestea, epidemia nu a fost eradicata, aparitia bolii fiind semnalata in continuare in exploatatiile individuale. Drept urmare, a fost necesara reluarea vaccinarii in toate exploatatiile (inclusiv in cele comerciale), Romania ratand piata UE, care este debuseul ei de export cel mai important. Gripa aviara a avut si ea un impact puternic asupra pietei carnii de pasare in perioada 2005-2006. Datele furnizate de Asociatia Romana a Crescatorilor de Pasari (Raportul GAIN RO6018) indica o reducere atat la efectivele de pasari, cat si la productia de broiler din unitatile industriale, in anul 2006. Aspectele de mai sus se reflecta si in sistemul de productie mixt. Date fiind conditiile ei naturale, Romania dispune de o productie mixta relativ echilibrata, in care productia vegetala reprezinta circa 60%, iar productia zootehnica, circa 40%. Serviciile agricole sunt inca slab dezvoltate, detinand doar o pondere scazuta in totalul productiei agricole (sub 1%). Cu toate acestea, s-au inregistrat fluctuatii anuale, determinate in special de modificarile climatice. De exemplu, scaderea productiei vegetale, in 1992, a fost cauzata de conditiile meteorologice nevaforabile, in timp ce situatia a fost cu totul opusa in anul 2004. Vulnerabilitatea agricultorilor fata de conditiile meteorologice nefavorabile a crescut, pe fondul de reducere a aplicarii pesticidelor si ingrasamintelor si de deteriorare a tehnologiilor utilizate.

Infrastructura de irigatii existenta si accesul la aceasta trebuie imbunatatite, pentru a combate riscurile determinate de modificarile climatice.
Analizand situatia suprafetelor amenajate pentru irigatii si gradul de utilizare al acestora, se poate constata ca in perioada 1990-2007, suprafata totala irigata era de 7.635 mii ha, cu o medie anuala de 424 mii ha. Nivelul anual de utilizare al sistemelor pregatite sa functioneze, pe o suprafata de 867 mii ha, a variat intre 10 si 67%. In ultimii 18 ani nu s-au efectuat investitii in reabilitarea/modernizarea sistemelor de irigatii, ci doar cheltuieli pentru intretinerea si reparatia anuala a unor sisteme si anume acelea in care s-au inregistrat cereri de apa din partea fermierilor. Un studiu recent privind viabilitatea sistemelor de irigatii a delimitat sistemele de irigatii viabile economic de cele neviabile, acestea din urma, unde si gradul de utilizare este foarte mic sau este zero, urmand sa fie dezafectate definitiv. Conform acestui studiu, sistemele de irigatii viabile deservesc suprafete de pana la 1,5 milioane hectare (jumatate din suprafata amenajata pentru irigatii in prezent). In general, cresterea preturilor la energie si eficienta hidraulica scazuta a infrastructurii fac activitatea de irigare din Romania una costisitoare. Nivelul – in continuare mic de participare in organizatiile utilizatorilor impiedica utilizarea efectiva a sistemelor de irigatii existente.