Conservarea biodiversitatii pe terenurile agricole si forestiere – PNDR

Caracteristici generale ale biodiversitatii

Romania este caracterizata de un nivel ridicat de biodiversitate – din punct de vedere al numarului de specii, al habitatelor si al ecosistemelor pe care le formeaza si din punct de vedere al suprafetelor detinute de acestea, insa modificarile actuale de peisaj pun in evidenta amenintari serioase: intensificarea activitatilor agricole ce afecteaza cu precadere zonele mai productive si abandonarea activitatilor agricole ce se manifesta mai ales in zonele slab productive.
Romania este caracterizata de o mare diversitate biologica, manifestata atat intraspecific cat si interspecific, remarcandu-se atat prin numarul mare de ecosisteme cat si prin numarul de specii, dar in prezent multe specii de plante si animale sunt amenintate cu disparitia, iar modificarea peisajului reprezinta primul indicator al deteriorarii mediului. In ceea ce priveste flora, in Romania au fost identificate 3.700 de specii de plante, dintre care, 23 sunt declarate monumente ale naturii, 74 sunt extincte, 39 sunt periclitate, 171 vulnerabile si 1.253 sunt Programul National de Dezvoltare Rurala 2007-2013 35 rare. Din numarul estimat al taxonilor identificati in Romania, o proportie semnificativa (aprox.60 %) este reprezentata de catre speciile caracteristice pajistilor alpine si subalpine, pasunilor si fanetelor montane. In ceea ce priveste fauna, au fost identificate 33.792 de specii de animale, din care 33.085 specii de nevertebrate si 707 specii de vertebrate. Din cele 191 specii de pesti, 38 inregistreaza o stare nefavorabila de conservare (11 specii periclitate, 16 specii vulnerabile si 11 specii rare). Din cele 20 specii de amfibieni, 12 se afla intr-o stare nefavorabila de conservare (3 specii periclitate si 9 specii vulnerabile), din cele 30 specii de reptile 5 se afla intr-o stare nefavorabila de conservare (4 specii periclitate si o specie vulnerabila), din cele 364 specii de pasari 35 se afla intr-o stare nefavorabila de conservare (18 specii periclitate si 17 specii vulnerabile) si din cele 102 specii de mamifere, 58 inregistreaza o stare nefavorabila de conservare (19 specii periclitate, 26 specii vulnerabile si 13 specii rare). In urma inventarierilor, a rezultat un numar aproximativ de 5.600 de ursi bruni (60% din populatia europeana de ursi bruni – Ursus arctos), aproximativ 3.000 de lupi (40% din populatia europeana de lupi – Canis lupus) si 1.500 de rasi (40% din populatia europeana de rasi – Lynx lynx), aceste specii fiind un simbol al vietii salbatice si al habitatelor naturale, care pot fi folosite si pentru a repopula alte zone din Europa, care au cunoscut un regres al acestor specii. Zimbrul, animal rar, ocrotit de lege, a disparut din padurile tarii noastre de mai bine de un secol si traieste astazi numai in rezervatii.

Ecosistemele naturale si semi-naturale acopera 47% din teritoriul tarii. Au fost identificate si caracterizate 783 tipuri de habitate (13 habitate de coasta, 143 habitate specifice zonelor umede, 196 habitate specifice pasunilor si fanetelor, 206 habitate forestiere, 90 habitate specifice dunelor si zonelor stancoase si 135 habitate specifice terenurilor agricole) in 261 de zone analizate la nivelul intregii tari.

Habitatele din Romania sunt caracterizate de o anumita compozitie a florei si a faunei, componente ale biocenozelor si sunt influentate de diferiti factori climatici sau edafici. Influentele climatice, ale zonelor aride din partea estica, la cele oceanice din partea vestica a tarii, precum si diferentele climatice intre campie si munte impuse de altitudinea reliefului, au determinat aparitia unui mare numar de habitate. Alt factor care determina marea varietate de habitate din Romania este reprezentat de compozitia chimica a rocilor din substrat (sol, subsol).

Ariile protejate

Dintre statele membre ale U.E. – 27, Romania detine cea mai mare diversitate biogeografica (5 regiuni biogeografice din cele 11 europene), aceasta aflandu-se in majoritate intr-o stare favorabila de conservare.
Suprafata totala a ariilor protejate este de cca. 1.866.705 ha si acopera aproximativ 7,83 % din suprafata tarii. Sunt incluse aici Rezervatia Biosferei „Delta Dunarii” – 576.216 ha, 13 Parcuri Nationale – 318.116 ha, 13 Parcuri Naturale – 772.128 ha, 981 Rezervatii Naturale – 179.193 ha si 28 Arii Speciale de Protectie Avifaunistica – 21.052 ha.
Dintre acestea, cateva arii protej
ate prezinta interes deosebit, atat la nivel national cat si international, avand statut multiplu: • Rezervatia Biosferei Delta Dunarii – Rezervatie a Biosferei (Comitetul UNESCO MAB – „Omul si Biosfera”), Zona Umeda de Importanta Internationala (Secretariatul Conventiei Ramsar) si Sit al Patrimoniului Natural Universal (UNESCO);
• Parcul National Retezat – Rezervatie a Biosferei (Comitetul UNESCO MAB – „Omul si Biosfera”);
• Parcul National Muntii Rodnei – Rezervatie a Biosferei (Comitetul UNESCO MAB – „Omul si Biosfera”);
• Parcul National Balta Mica a Brailei – Zona Umeda de Importanta Internationala (Secretariatul Conventiei Ramsar).
In afara ariilor protejate de interes national, prin intermediul Programului IBA (Important Birds Area / Arii de Importanta Avifaunistica) au fost identificate in Romania cele mai importante arii pentru mentinerea populatiilor de pasari salbatice, inclusiv a celor de interes international sau prioritare la nivel comunitar precum si a speciilor migratoare. In Romania programul este derulat de catre Programul National de Dezvoltare Rurala 2007-2013 36 Societatea Ornitologica Romana (partener BirdLife in Romania) si Asociatia pentru Protectia Pasarilor si a Naturii “Grupul Milvus”. Pe baza datelor adunate in special in ultimii 10 ani, au fost identificate la nivelul intregii tari 132 de IBA-uri, acoperind cca. 17% din suprafata tarii.

Natura 2000

O buna parte din teritoriul national este acoperita de reteaua comunitara de arii protejate Natura 2000.
Dintre cele 198 tipuri de habitate europene, dintre care 65 sunt prioritare, in Romania se regasesc 94 tipuri de habitate dintre care 23 sunt prioritare la nivel comunitar si a caror conservare impune desemnarea unor Arii Speciale de Conservare (SAC). Pana in prezent au fost identificate ca situri Natura 2000 un numar de:
• 108 situri SPA (Arii de Protectie Speciala Avifaunistica) reprezentand aproximativ 11,89% din teritoriul Romaniei;
• 273 situri pSCI (propuneri de Situri de Importanta Comunitara) reprezentand aproximativ 13,21% din teritoriul Romaniei.
Regimul de protectie pentru aceste situri de interes comunitar a fost impus la nivel national, in conformitate cu prevederile OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice, prin urmatoarele acte normative:
• Ordinul MMDD nr. 776/2007 pentru declararea pSCI si
• Hotararea de Guvern nr. 1284/2007 pentru declararea SPA. Arealul siturilor incluse in Reteaua Europeana Natura 2000 acopera aproximativ 17,84% din teritoriul national.

Conservarea biodiversitatii pe terenurile agricole

Terenurile agricole cu inalta valoare naturala acopera o suprafata insemnata din SAU a Romaniei, dar atat abandonul activitatilor agricole cat si intensificarea acestora ameninta buna lor conservare.
Desi in cazul Romaniei (si chiar la nivel european) exista foarte putina experienta in utilizarea acestui concept, un pas important a fost realizat in vederea identificarii terenurilor agricole cu inalta valoare naturala, utilizandu-se metode oferite de studiile dezvoltate pana in prezent. S-a urmarit identificarea zonelor caracterizate de prezenta abundenta a pajistilor semi-naturale, in general asociate cu existenta unei diversitati ridicate a speciilor si a habitatelor. Rezultatul clasificarii arata faptul ca in prezent cca. 2,4 milioane hectare de pajisti semi-naturale pot fi clasificate ca teren agricol cu inalta valoare naturala.
Pajistile semi-naturale reprezinta cele mai valoroase ecosisteme din categoria terenurilor agricole, dar renuntarea in unele zone la activitatile agricole traditionale (cosit, pasunat) conduce la degradarea habitatelor si la modificari de peisaj. Cu deosebire, in zona montana exista o tendinta de abandonare a activitatilor agricole, mai ales in cazul pajistilor semi-naturale. In acelasi timp, in unele regiuni ale tarii pajistile sunt amenintate de intensivizarea agriculturii si practicarea acesteia pe suprafete compacte si largi, exercitandu-se astfel presiune asupra componentelor de mediu, in special asupra biodiversitatii.
De asemenea, in unele zone ale tarii desemnate ca IBA sunt prezente pasari care detin in Romania o pondere importanta din populatia la nivel UE – 27, cum ar fi Lanius minor (cca. 97%), Falco vespertinus (cca. 50%), Crex crex (cca. 28%) etc., iar in unele dintre IBA sunt prezente si pasari care sunt vulnerabile, periclitate sau rare, numarul de exemplare din aceste specii de pasari fiind foarte mic.
Ca o amenintare a ultimilor ani se remarca gripa aviara care poate afecta pasarile salbatice, mai ales in zonele de mare concentrare a pasarilor migratoare cum ar fi Delta Dunarii. In general, se poate spune ca populatiile al caror habitat il constituie terenurile agricole si forestiere inregistreaza o stare favorabila de conservare si nu exista presiuni majore asupra lor sau factori de risc. Acest fapt este in mare masura urmarea modului majoritar extensiv de practicare a agriculturii in Programul National de Dezvoltare Rurala 2007-2013 37 Romania. In particular, exista si areale asupra carora presiunea exercitata de catre activitatile antropice s-a resimtit printr-o evolutie nefavorabila asupra starii de conservare a speciilor salbatice.

Agro – biodiversitatea

Romania detine o importanta baza genetica atat in randul plantelor de cultura cat si al animalelor domestice, strans legata de agro – sistemele traditionale.
In ceea ce priveste agro-biodiversitatea, Romania este una dintre putinele tari europene in care agrosistemele traditionale reprezinta rezervoare semnificative din punct de vedere al diversitatii genetice a plantelor de cultura si a animalelor domestice, care s-au conservat la locul de formare si dezvoltare (in situ). Romania este interesata sa conserve o serie de specii locale de animale domestice, specifice unor regiuni, si care sunt in pericol de disparitie. In catalogul mamiferelor domestice sunt incluse 79 de rase (din care 26 sunt inca active, 19 in potential pericol si 34 disparute). Trebuie notat totusi ca multe rase locale (Turcana, Tigaie, Capra Carpatina etc.) au un sistem de reproductie in comunitati locale (izolare reproductiva pe o anumita arie, fara registru genealogic si controlul oficial al productiei, selectia fiind facuta dupa preferinta proprietarilor). Ca varietati de plante exista populatii locale aflate pe cale de disparitie, distribuite in multe regiuni. O importanta mare este acordata si livezilor.

Conservarea biodiversitatii pe terenurile forestiere

Romania dispune de o mare diversitate forestiera si este una dintre putinele tari europene care mai poseda paduri virgine. Multe dintre aceste paduri joaca roluri importante de mediu si ca spatiu recreational, dar reprezinta in acelasi timp si o importanta valoare economica.
In ceea ce priveste relatia dintre paduri si managementul biodiversitatii, Romania este una dintre putinele tari europene care inca detine paduri virgine – aproximativ 300.000 ha, prezente in cea mai mare parte in zona montana. Padurile detin functii multiple, spre exemplu, aici se regasesc habitate importante pentru fauna salbatica (mai ales acolo unde exista potentiale situri Natura 2000), asigura functia de protectie in bazinele torentiale, dar detin si alte functii de protectie si asigura, de asemenea, importante servicii de mediu cu impact pozitiv asupra comunitatilor umane. Acolo unde aceste valori sunt considerate de importanta mare sau cruciala, padurile pot fi clasificate ca avand valoare inalta de conservare. Pana la finalul anului 2005, 1.119,7 mii ha de paduri in Romania au fost certificate prin Sistemul de Certificare Forestiera (SCF). Peste 9% din suprafata forestiera (574.878 ha) este situata in arii protejate, managementul acesteia vizand conservarea biodiversitatii (sursa: Regia Nationala a Padurilor – Romsilva, 2006 – Managementul ariilor forestiere din cadrul Parcurilor Nationale).