Dezavantajele structurale ale agriculturii – PNDR

Procesul de privatizare a terenurilor agricole, a generat in agricultura Romaniei doua dezavantaje structurale principale: (1) suprafata de teren mare si multe exploatatii mici; (2) suprafata de teren mare in proprietatea prea multor agricultori care se apropie sau au trecut de varsta pensionarii, in special in cadrul exploatatiilor mai mici.

Aproape jumatate din suprafata totala si din efectivul total de animale se afla in exploatatii de subzistenta.
Pentru obiectivele perioadei de programare, exploatatiile de subzistenta sunt definite ca fiind mai mici de 2 UDE8. Aceasta categorie este deci mai cuprinzatoare decat definitia data de Eurostat (care include doar unitati mai mici de 1 UDE). Exploatatiile de subzistenta acopera 45% din SAU a Romaniei, reprezentand 91% din numarul total de ferme. Majoritatea acestor unitati nu au personalitate juridica, desi exista cateva exceptii. Ca suprafata, marea lor majoritate se incadreaza in segmentul fermelor de 0-5 ha, avand in medie 1,63 ha.

Majoritatea acestor exploatatii de subzistenta nu sunt nici macar considerate ferme.
Conditia preliminara pentru a fi inregistrat in Registrul Fermelor si pentru a beneficia de platile din Pilonul I este aceea de a lucra cel putin 1 ha de teren, compus din parcele care nu sunt mai mici de 0,3 ha. Totusi, din totalul exploatatiilor agricole, numai 1.237.358 (29%) erau inregistrate la 1 iunie 2007, acestea practicand agricultura pe o suprafata de 9.705.502 ha (70%) din totalul SAU. Celelalte aproximativ 3 milioane de exploatatii intra in categoria fermelor de subzistenta.

Exploatatiile de subzistenta diminueaza performanta sectorului agricol in general.
Atat terenurile, cat si forta de munca sunt folosite sub potentialul lor economic. Raportul Forta de munca/ unitate de suprafata este de 63,43 unitati anuale de munca/100 ha, fapt care scoate in evidenta lipsa de competitivitate, determinata de forta de munca agricola excesiva. In plus, exploatatiilor de subzistenta le lipsesc capitalul si o pregatire profesionala corespunzatoare a fermierilor, aspect care are drept rezultat venituri foarte mici in urma activitatii depuse. In consecinta, agricultorii din fermele de subzistenta nu au, practic, nici motivatia, nici capacitatea de a respecta standardele europene inclusiv pe cele referitoare la calitatea mediului, bunastarea animalelor si siguranta alimentara. Ultimul aspect este important mai ales pentru sectorul zootehnic, avand in vedere ca bolile animalelor apar, de regula, in aceste exploatatii mici, iar impactul poate fi resimtit la nivelul competitivitatii intregului sector.

Prin faptul ca asigura mijlocul de trai al categoriilor vulnerabile ale populatiei, exploatatiile de subzistenta joaca un rol socio-economic esential.
Fermele de subzistenta sunt, de obicei, conduse de proprietari, persoane care fie au trecut, fie se apropie de varsta pensionarii. Majoritatea acestor persoane nu au niciun nivel de pregatire sau detin un nivel de competenta sau cunostinte limitat. Pentru ele, activitatile agricole si cele casnice devin inseparabile. De obicei, aceste persoane opteaza pentru structuri de productie mixte: granivore (pasari si porci), in combinatie cu culturile de camp. Avand in vedere acest tip de combinatie a productiei si conectarea lor foarte slaba cu piata, aceasta categorie de agricultori nu este afectata de fluctuatiile nefavorabile ale preturilor.

Segmentul fermelor de semi-subzistenta sugereaza nevoia unor interventii bine directionate.
Deoarece exista un numar mare de ferme mici in Romania (de subzistenta si semi-subzistenta), pentru care nu exista posibilitati reale de restructurare, numarul fermelor luate in considerare pentru sprijin in vederea transformarii lor in ferme comerciale va include numai fermele de semi-subzistenta intre 2 si 8 UDE (aproximativ 350 mii de exploatatii). Definitia provine dintr-un document strategic realizat de Institutul European din Romania (2006). Pornind de la principiul gruparilor iterative, studiul a identificat unele trasaturi specifice acestui segment de ferme, care confera acestuia omogenitate interna si il diferentiaza de alte segmente. Astfel, exploatatiile din grupa 2-8 UDE sunt, de obicei, exploatatii individuale tipice, iar procentul persoanelor juridice este foarte redus (0,5-2,1%). Diferenta fata de clasa de dimensiune economica 8- 16 UDE este clara, activitatea agricola fiind aici orientata spre comercializare (persoanele juridice avand un procent de 10,9 % din totalul exploatatiilor acestei categorii). Sprijinirea fermelor mediimici, adica a celor cu dimensiunea economica intre 2 si 8 UDE, are marele avantaj ca gestioneaza un segment de exploatatii relativ omogen (cu media de 4,9 ha pentru grupa 2-4 UDE si 9,4 ha pentru grupa 4-8 UDE). Cum nu este de asteptat ca numarul de fermieri care vor depune cerere de sprijin sa fie mai mare de un sfert din totalul beneficiarilor potentiali, aceasta abordare este considerata cea mai realista. Specific Romaniei, unde relatia exploatatiilor cu piata este mai putin dezvoltata, planul de afaceri va pune accent pe vanzarea productiei si nu atat pe realizarea de investitii, acestea din urma reprezentand baza care va permite o schimbare a orientarii exploatatiei, dar linia directoare o va constitui identificarea oportunitatilor de valorificare a productiei. Sistemul de productie mixt al acestor exploatatii nu difera foarte mult de segmentul fermelor de subzistenta (si anume, combinatia granivore-culturi de camp), insa exista aici o orientare mai puternica spre piata. In plus, analiza veniturilor acestor gospodarii releva faptul ca o ferma din clasa 2-4,3 UDE poate acoperi necesarul de autoconsum al unei gospodarii cu o medie de 1-3 membri. Totusi, pentru ca o ferma sa isi comercializeze o parte din productie, este nevoie de 2 pana la 4 UDE suplimentare (Calcul realizat de MADR).

Aproape jumatate din suprafata agricola este lucrata de exploatatii de subzistenta, care mentin eficienta agricola generala la un nivel scazut, contrabalansand realizarile fermelor mari care obtin, de altfel, rezultate bune si impiedicand consolidarea fermelor de semi-subzistenta, care ar putea deveni astfel unitati agricole viabile si mai competitive.
O pondere de 45% din SAU a Romaniei este lucrata in exploatatii de subzistenta (si anume, de unitati mai mici de 2 UDE), a caror activitate este cu mult sub potential si care mentin eficienta globala a sectorului agricol la un nivel scazut. Existenta unui patrimoniu funciar agricol important intr-un sector agricol slab performant reprezentat de exploatatiile de subzistenta diminueaza si performanta din exploatatiile mai mari. Segmentul exploatatiilor de semi-subzistententa ramane astfel restrans si neperformant. El reprezinta 9% din totalul fermelor si aproximativ 16% din SAU. Pentru a deveni unitati comerciale viabile si competitive, exploatatiile de semi-subzistenta vor trebui sa faca fata mai multor provocari sau conjuncturi nefavorabile de piata. Interventiile publice au un rol principal in facilitarea acestei transformari si a procesului de restructurare din agricultura romaneasca. Mai intai, tranzactiile de pe piata funciara vor trebui sa se imbunatateasca, astfel incat exploatatiile de semi-subzistenta sa se consolideze si sa preia terenuri din segmentul fermelor de subzistenta, fie prin arendare, fie prin cumparare, fie prin intermediul altor forme, cum ar fi asocierea fermierilor. In al doilea rand, serviciile tehnice si de consultanta vor avea un rol important in imbunatatirea capacitatii fermelor intermediare pentru ca acestea sa devina competitive si sa-si gestioneze procesul de transformare. In al treilea rand, exploatatiile de semi-subzistenta vor trebui sa se integreze mai bine pe piata, prin intermediul canalelor de comercializare. Actiunile de natura asociativa vor juca un rol major in acest sens.

Sectorul agricol se confrunta cu o problema severa privind structura de varsta a fermierilor, in special in segmentul de semisubzistenta.
Datele statistice prezentate atat in PNS cat si in Programul National de Reforma pun in evidenta faptul ca un procent relativ mare de tineri, cu varsta cuprinsa intre 24 si 44 de ani, sunt ocupati in agricultura. Aceasta situatie este cauzata de faptul ca, neavand alte surse de venit, tinerii din mediul rural raman in comunitatile din care fac parte pentru a ajuta la efectuarea unor activitati agricole. Un aspect foarte important este acela ca, in totalul fortei de munca ocupate in agricultura ponderea salariatilor este foarte mica, de aprox. 6%. Ponderea cea mai mare este detinuta de lucratorii pe cont propriu (51,6%) si de lucratorii familiali neremunerati (42,0%). Aceste doua categorii cuprind in mare masura “alti membri de familie”, respectiv si tineri cu varsta sub 35 de ani (INS, 2005). Analizand structura de varsta a managementului in cadrul exploatatiilor agricole individuale mai mari de 1 UDE, se constata ca o pondere foarte mare, de 71%, o reprezinta sefii de exploatatii cu varsta de 55 de ani si peste, comparativ cu ponderea celor cu varsta intre 35 si 55 de ani, de 25%, si a tinerilor sub 35 de ani, de numai 4% (EUROSTAT, 2005). Tendinta de imbatranire a sefilor de exploatatii se observa si in cadrul exploatatiilor cu personalitate juridica (sub 35 de ani doar 11%, iar peste 45 de ani 66%) (INS, 2005). Ponderea exploatatiilor agricole conduse de tinerii fermieri sub 35 de ani a inregistrat un trend descendent in perioada 2003-2005, de la 9% la 7%, reflectand si un grad scazut de ocupare a acestora in exploatatiile agricole, de aprox. 4,5% in tara noastra, fata de 8,3% cat s-a inregistrat la nivelul UE- 27 (EUROSTAT, 2005). Spre deosebire de situatia la nivel comunitar, in Romania suprafata agricola utilizata de tinerii sub 35 de ani este mult mai mica fata de cea utilizata de celelalte categorii de varsta (EUROSTAT, 2005). Agricultorii tineri (sub 40 de ani) reprezinta numai 10% din populatia totala de fermieri, exploatand un procent de 10% din SAU. La cealalta extrema, agricultorii care au depasit varsta pensionarii (peste 65 de ani) reprezinta 43% din numarul total de fermieri si exploateaza 31% din SAU. Agricultorii care vor depasi varsta pensionarii la sfarsitul perioadei de programare (incadrandu-se in categoria de varsta 55-64 ani in 2005) reprezinta un procent suplimentar de 22% din totalul fermierilor si de 24% din Programul National de Dezvoltare Rurala 2007-2013 26 SAU. Jumatate din suprafetele detinute de exploatatiile de subzistenta sunt conduse de persoane care au depasit varsta pensionarii, in timp ce 20% sunt detinute de agricultori care, la sfarsitul acestei perioade de programare, vor fi aproape sau vor fi depasit pragul de pensionare. Impreuna, aceste doua categorii de varsta exploateaza 32% din SAU a Romaniei. Aproape jumatate din cei care conduc exploatatiile de semi-subzistenta au depasit varsta pensionarii si practica agricultura pe 40% din suprafata aflata in acest segment. Numai 1% din acestia au sub 34 de ani, in timp ce 7% se afla in categoria 35-39 de ani. Problema varstei inaintate este mult mai putin pronuntata in exploatatiile comerciale mai mari.

18% din SAU este concentrata in cateva ferme comerciale mari si in mare parte, competitive.
Un numar de 1.969 de exploatatii (0,04% din total) sunt unitati care depasesc 100 UDE. Ele ocupa 18% din SAU si au, in medie, 1.239 ha. Din punctul de vedere al suprafetei, in general, aceste exploatatii practica agricultura pe mai mult de 100 ha. Ele sunt specializate in principal in productia de cereale, oleaginoase si culturi proteice. Circa trei sferturi din aceste ferme au personalitate juridica si sunt conduse de persoane a caror varsta este cuprinsa intre 40 si 64 de ani. Prezenta agricultorilor tineri ramane destul de redusa, situandu-se la 14% din numarul total al fermelor comerciale mari.

Fermele comerciale mari utilizeaza resursele in mod eficient, desi mai exista inca discrepante din punct de vedere al competitivitatii, care ar trebui reduse.
Exista un numar limitat de ferme eficiente si competitive care, impreuna, obtin performante economice bune, dispunand si de capital si de know-how. Ele ar putea fi confruntate cu unele probleme de adaptare in vederea respectarii standardelor UE, sau ar mai putea avea nevoie de investitii suplimentare pentru asigurarea dotarii tehnologice a fermelor. Pentru acesti agricultori, un instrument de dezvoltare si de utilizare eficienta a capitalului ar putea fi asocierea, o cale de evitare a supracapitalizarii, cresterii costurilor fixe si problemelor legate de accesul limitat la credite. Totusi, nu sunt disponibile date statistice sau contabile care sa permita o evaluare a gradului de dotare cu resurse a acestora si a nevoilor lor de investitii. De aceea, nu este posibila o descriere precisa a acestor exploatatii din punctul de vedere al competentei fortei de munca si productivitatii, intensitatii capitalului, gradului de adoptare a activitatilor de cercetare-dezvoltare, cheltuielilor legate de normele de protectie a mediului sau pentru asigurarea calitatii produselor. Prin SAPARD, din cele 1.225 obiective de investitii pentru productia vegetala finalizate in cadrul Masurii 3.1 „Investitii in exploatatii agricole”, reprezentand modernizari si obiective noi, un numar de 1.095 au fost pentru culturi de camp, 54 pentru horticultura, 31 pentru plantatii de pomi, 27 pentru plantatii de vita de vie, 14 sere si 4 pentru alte tipuri de ferme (capsuni, arbusti fructiferi). La acestea s-au adaugat 17 obiective de investitii finalizate in cadrul Masurii 3.4 „Dezvoltarea si diversificarea activitatilor economice care sa genereze activitati multiple si venituri alternative” reprezentand modernizari si obiective noi pentru alte activitati, dupa cum urmeaza: 11 ciupercarii, 5 unitati procesare fructe de padure, o plantatie duzi. De asemenea, din cele 133 obiective de investitii pentru cresterea animalelor finalizate in cadrul Masurii 3.1„Investitii in exploatatii agricole”, reprezentand modernizari si obiective noi, un numar de 74 sunt ferme de vaci, 27 ferme de pasari, 17 ferme de porci, 5 ferme de oi, 3 ingrasatorii de taurine, 3 ingrasatorii de berbecuti si 4 pentru alte tipuri de ferme (iepuri, struti). La acestea se adauga 235 obiective de investitii finalizate in cadrul Masurii 3.4 „Dezvoltarea si diversificarea activitatilor economice care sa genereze activitati multiple si venituri alternative” reprezentand modernizari si obiective pentru alte activitati, dupa cum urmeaza: 183 ferme apicole, 52 ferme de melci. Programul National de Dezvoltare Rurala 2007-2013 27 Este evident faptul ca in Romania, pentru consolidarea exploatatiilor agricole comerciale sunt necesare investitii, in special pentru protectia mediului, igiena si bunastarea animalelor, aplicarea de noi tehnologii care sa vizeze imbunatatirea calitatii produselor obtinute, in scopul reducerii costurilor de productie si cresterii competitivitatii lor, astfel incat sa poata produce la standardele comunitare, in conditii de piata si concurenta.

Parcul de masini agricole ramane deficitar.
Numarul de tractoare si utilaje agricole din Romania a scazut la inceputul perioadei de tranzitie, apoi a inceput sa creasca, insa treptat. Parcul de tractoare si combine pentru productia de cereale a fost cel mai afectat. In prezent, numarul tractoarelor reprezinta numai 40% din nivelul anului 1989, in timp ce cel al combinelor se situeaza la 77%. Pe de alta parte, numarul de tractoare a inregistrat o crestere usoara, iar incarcatura de teren arabil per tractor s-a imbunatatit, scazand de la 62 ha, in 1989, la 54 ha, in 2005. Cu toate acestea, parcul actual de masini agricole este in mare masura depasit, iar acest lucru duce la pierderi mari de recolta si nu rezolva problema campaniilor de recoltare lungi.

Slaba performanta a agriculturii se explica prin absenta unor sectoare de piata cheie: piata funciara, serviciile de consultanta si pregatire, de creditare si marketing. Interventiile strategice care vor viza lipsa acestor piete vor fi esentiale pentru modernizarea si restructurarea exploatatiilor de dimensiuni intermediare si pentru atingerea obiectivelor referitoare la convergenta veniturilor si competitivitatea agriculturii.

Este nevoie de o piata funciara mai activa, pentru a face posibila restructurarea exploatatiilor.
O mare parte din suprafete se afla in proprietatea agricultorilor varstnici care practica o agricultura de subzistenta. O pondere de 31% din totalul SAU este lucrata de persoane care au depasit varsta pensionarii, fata de numai 10%, exploatata de agricultorii tineri. Un procent de 45% din SAU este lucrat in cadrul exploatatiilor de subzistenta cu mai putin de 2 UDE, iar 16%, in exploatatiile de semisubzistenta (avand intre 2 si 8 UDE). Pentru a creste competitivitatea agricola, este necesar ca agricultorii mai tineri sa administreze o suprafata mai mare de teren. Pentru a facilita un astfel de transfer de resurse funciare, piata funciara trebuie sa fie activata prin luarea unor masuri atat in ce priveste oferta, cat si cererea precum si prin reducerea costurilor tranzactionale. In momentul de fata, sunt in curs de aplicare masuri de interventie publica in acest sens.

Costurile ridicate ale tranzactiilor incetinesc transferul terenurilor catre utilizari mai competitive sau fac vanzarile respective accesibile doar investitorilor mai mari, care isi pot permite sa cumpere.
In momentul de fata, costurile tranzactiilor pot atinge pana la 25% din valoarea terenurilor; odata ce terenul este inscris in Cartea funciara, acesta poate fi revandut cu un pret care poate ajunge pana la dublul valorii initiale (deoarece se evita astfel procedurile administrative de intabulare). Costurile de tranzactionare includ taxele de notariat, cadastru, taxele percepute de agentii imobiliari, taxele de transfer, taxele de intabulare si, in unele cazuri, comisioanele pentru intermediari. Taxe suplimentare, pentru juristi, pot fi si ele necesare in cazul mostenirilor, precum si pentru parcurgerea tuturor etapelor necesare.

Terenurile nu pot fi angajate ca garantii pentru bancile comerciale, limitandu-se astfel accesul la credite.
Taxele mari de cadastru si intabulare a terenurilor limiteaza capacitatea agricultorilor de asi inregistra oficial proprietatea la ANCPI. Avand in vedere ca majoritatea titlurilor de proprietate emise nu sunt inca inregistrate, vanzarile oficiale de terenuri (pentru care este obligatorie inregistrarea prealabila) raman scazute si contribuie la reducerea valorii terenurilor. Din cauza subevaluarii si nesigurantei legate de delimitarea parcelelor si proprietatea terenurilor, bancile comerciale nu accepta terenuri ca garantie. Acest lucru constituie un element deosebit de nefavorabil pentru agricultorii din segmentul exploatatiilor de dimensiune medie, care ar avea nevoie de investitii pentru a se dezvolta, insa a caror baza de garantare este slaba.

Interventiile publice vizeaza imbunatatirea functionarii pietei funciare.
Cu sprijinul financiar si tehnic al Bancii Mondiale, ANCPI lanseaza, in momentul de fata, un program national prin care sa se asigure inregistrarea sistematica a titlurilor de proprietate a terenurilor (intravilane si extravilane) din zonele rurale. Prin stabilirea clara a drepturilor de proprietate si reducerea costurilor aferente tranzactiilor, programul are in vedere impulsionarea pietei funciare si facilitarea accesului la credite. In plus, a fost lansat si Programul Renta Viagera (prin Legea nr.247/2005), avand ca scop extinderea suprafetelor exploatatiilor si transferul de terenuri intre generatiile de agricultori, contribuind astfel la cresterea competitivitatii exploatatiilor. Prin acest program, agricultorii care au depasit varsta pensionarii sunt incurajati fie sa vanda, fie sa-si concesioneze terenurile. Stimulentele constau in plati anuale de 50 Euro/ha pentru concesionari si 100 Euro/ha pentru vanzari. Pana in luna decembrie 2006, in total, au beneficiat de program 76.655 ha, din care 62.855 ha au fost concesionate, iar 13.800 ha, vandute.

Serviciile de consultanta si pregatire sunt inca slab dezvoltate si pregatite pentru a raspunde nevoilor agricultorilor si a-i ajuta sa se restructureze si sa-si imbunatateasca performanta agricola (atat din punct de vedere tehnic, cat si din punct de vedere al respectarii standardelor de siguranta alimentara, igiena si protectia mediului, prevazute de UE)
Agentia Nationala pentru Consultanta Agricola (ANCA) este o institutie publica, subordonata Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale. In anul 2007, numarul total de angajati ai ANCA a fost de 1.068 persoane. Structura teritoriala a acestei agentii este compusa din 42 oficii judetene de consultanta agricola (OJCA), in care lucreaza 407 consultanti si 600 centre locale de consultanta agricola (CLCA), totalizand circa 600 persoane care lucreaza pe teren si al caror rol este de a furniza servicii de consultanta si consiliere agricola fermierilor. La sediul central din Bucuresti lucreaza aproximativ 60 de persoane. Majoritatea personalului de teren al ANCA este format din absolventi de facultate, care au o baza tehnica si experienta in activitatea agricola (la scara mare), insa nivelul de cunostinte al acestor angajati nu este intotdeauna la nivelul cerintelor actuale. Mai mult, sistemul ANCA este deficitar in ce priveste competenta in domenii precum: economia si gestionarea fermelor, marketing, elaborarea si monitorizarea de proiecte inclusiv pentru constructii si amenajari in cadrul fermei. De asemenea, nivelul de cunostinte referitoare la normele si reglementarile specifice UE este limitat. Ca un aspect pozitiv, in ciuda salariilor mici si a conditiilor de munca dificile, personalul de teren manifesta o implicare totala in deservirea agricultorilor si sprijinirea acestora cu sugestii inovatoare. In ce priveste sistemul de consultanta privat din Romania, in majoritatea oraselor din tara se gasesc societati de acest tip de toate dimensiunile, cu profiluri profesionale sau specializari diverse. Clientii acestora sunt, in general, exploatatii agricole mai mari, care au nevoie de sprijin in pregatirea proiectelor de investitii sau pentru rezolvarea anumitor probleme de management al fermelor. Se poate presupune ca activitatea consultantilor privati satisface in prezent exigentele clientilor, acestia avand capacitatea de a reactiona in mod eficient si flexibil la cerintele acestei piete, aflata in plina extindere. Pana acum, MADR nu a introdus inca nici un mijloc de verificare a calitatii, sau o „procedura de acreditare a consultantilor”, in vederea unei calificari profesionale a consultantilor individuali privati. In prezent 17 OJCA sunt autorizate pentru formare, iar 25 de oficii sunt in curs de autorizare. In anul 2006, ANCA a organizat 2.926 cursuri de calificare, instruire si perfectionare. Numarul total de persoane cuprinse in programul de pregatire profesionala continua pentru personalul propriu si producatorii agricoli, a fost de 170.791 de persoane. Distributia firmelor de consultanta/proiectare care au intocmit proiecte pentru Masura 1.1 „Industrie agroalimentara”, pe regiuni de dezvoltare se prezinta astfel: Nord–Est 55 firme, Vest 23 firme, Nord-Vest 25 firme, Centru 52 firme, Sud-Est 13 firme, Sud Muntenia 3 firme, Bucuresti si Ilfov 74 firme, Sud Vest Oltenia 7 firme. (date furnizate de SAPARD). In Romania, conform datelor furnizate de CNFPA (Consiliul National de Formare Profesionala a Adultilor http://www.cnfpa.ro ), sunt la acest moment:
• 10 furnizori de formare profesionala autorizati sa furnizeze cursuri de initiere in domeniul agriculturii;
• 18 furnizori de formare profesionala autorizati sa furnizeze cursuri de perfectionare in domeniul agriculturii;
Programul National de Dezvoltare Rurala 2007-2013 29
• 12 furnizori de formare profesionala autorizati sa furnizeze cursuri de specializare in domeniul agriculturii.