Dezvoltarea afacerilor si turismului – PNDR

Dezvoltarea afacerilor

Dezvoltarea afacerilor in Romania prezinta diferentieri semnificative intre regiuni, cu privire la activitatea economica nationala, in anul 2005 exista un numar de 450.666 de agenti economici, din care majoritatea erau intreprinderi mici si mijlocii, reprezentand 99,5% din totalul intreprinderilor. Referitor la densitatea acestora, la nivel national erau in medie de 20,38 IMM/1000 de locuitori (aproape de 3 ori mai mica decat media europeana), iar in spatiul rural media acestora era de 6,4 IMM/1000 de locuitori.
Dezvoltarea afacerilor in Romania prezinta diferente mari intre regiuni, in ceea ce priveste micro-intreprinderile, rata cea mai ridicata s-a inregistrat in regiunea Nord-Est, 13,8%, iar cea mai redusa in regiunea Sud-Vest, 7,6%, iar in Bucuresti-Ilfov – 23,6%. (INS, Anuarul Statistic al Romaniei, 2006) Dezvoltarea antreprenoriala este slab reprezentata in zonele rurale ca efect al resurselor materiale limitate, al educatiei deficitare, al nivelului scazut al utilitatilor precum si al fenomenului de migratie temporara masiva spre urban sau peste hotare.

Analiza micro-intreprinderilor din zonele rurale evidentiaza capacitatea relativ redusa a acestora de a raspunde exigentelor referitoare la furnizarea locurilor de munca pentru populatia din mediul rural, numarul mediu al salariatilor din micro-intreprinderile din mediul rural fiind de 113.332; in anul 2005, acestea reprezentau 13% din numarul total al micro-intreprinderilor la nivel national, adica aproximativ 4,2 micro-intreprinderi/1000 locuitori. Mai mult de 50% (21.316 micro-intreprinderi) din totalul micro-intreprinderilor10 din mediul rural (40.714 micro-intreprinderi) desfasoara activitati de comert. (INS Anuarul Statistic al Romaniei, 2006). Explicatia acestei puternice orientari catre comert rezida in resursele scazute, perioada mai scurta pentru recuperarea investitiilor, lipsa de capacitati si abilitati. Astfel, apare ca necesitate obiectivul de sprijinire a micro-intreprinderilor din alte domenii, care pot avea un impact mult mai pozitiv la nivelul economiei rurale. Pentru aceasta, exista o discrepanta in ceea ce priveste abilitatile, care trebuie acoperita prin formare profesionala si o serie de alte masuri cum ar fi sprijin pentru activitati economice, formarea si indrumarea intreprinzatorilor. Unul dintre grupurile tinta specifice este acela al lucratorilor agricoli cu un nivel scazut de educatie. Este nevoie de formare intr-o serie de domenii, de la tehnologie si afaceri pana la probleme de interes general, cum ar fi mediul, sanatatea si siguranta ocupationala. In prezent, conform datelor ONRC din 2007, exista un numar de 145.609 de persoane fizice autorizate (PFA) si 39.433 asociatii familiale autorizate care desfasoara activitati economice in mediul rural si se constituie, de asemenea, ca micro-intreprinderi11. Desi numarul acestora este relativ ridicat, detinand o pondere de aproximativ 70% din totalul agentilor economici din mediul rural identificati ca microintreprinderi, cifra de afaceri a PFA-urilor si AF-urilor este foarte scazuta, ceea ce explica capacitatea financiara redusa a acestora. (sursa: calcule obtinute pe baza cifrelor furnizate de ONRC, 2007). La nivel regional, situatia curenta arata ca cel mai mare numar de PFA si AF se regaseste in regiunile Nord-Est si Nord-Vest iar numarul cel mai mic in Sud-Est si Sud-Vest. In ceea ce priveste impartirea pe genuri, la nivel national, se remarca o pondere mai redusa a persoanelor de gen feminin constituite ca PFA si AF, reprezentand 33% din numarul total de PFA-uri, respectiv, o pondere de 41% din total AF-uri. (sursa Oficiul National al Registrului Comertului, date disponibile la nivelul anului 2007). La nivel rural, ponderea femeilor cu initiative antreprenoriale este si mai redusa.

Analiza activitatilor comerciale, de artizanat si servicii indica faptul ca, in ciuda aparentelor, numarul de locuitori din zona rurala, ocupati in activitatile de acest tip, e nesemnificativ. In realitate, aceste activitati reprezinta o parte componenta a unei piete a muncii neoficiale in spatiul rural. Totusi, venitul care poate fi obtinut din aceste surse acopera doar necesarul pentru subzistenta, existand nevoia acuta de dezvoltare a acestor activitati care pot contribui la dezvoltarea economiei rurale, in ansamblul ei. Sectorul micii industrii artizanale, dezvoltat in perioada comunista sub forma cooperatiei, a inregistrat o scadere majora dupa anul 1989. Totusi, in alte state membre s-a vazut ca exista un potential important in cadrul sectorului, daca se acorda destul sprijin si acesta este dezvoltat. In ceea ce priveste localizarea ativitatilor, mestesugurile, sunt concentrate in Nord-Est si Sud, si in proportia cea mai mica in Vest. Astfel, pe regiuni, exista mari disparitati care sunt si mai accentuate intre judete si comune.

Distributia serviciilor este uneori inexistenta in comune si sate. Situatia acestui sector, ca si a infrastructurii, reprezinta o bariera in calea dezvoltarii altor activitati rurale, pentru crearea de oportunitati ocupationale alternative. Sprijinirea furnizarii serviciilor in comunitatile rurale reprezinta un factor important pentru ridicarea calitatii vietii si de sporire a atractivitatii zonelor rurale.

Turism

Desi turismul rural a inregistrat cresteri, acesta prezinta un potential considerabil care nu este suficient exploatat. Sectorul turistic in anul 2005, comparativ cu anul 1998, a inregistrat o crestere a numarului structurilor de cazare (+35,4%), a nivelului capacitatii de cazare (+0,95%) si numarul locurilor de cazare in pensiunile turistice a ajuns la 22.061 in anul 2005, dintre care 50,5% in spatiul rural (INS Anuarul Statistic al Romaniei, 2006). Dezvoltarea turismului in pensiuni in mediul rural depinde de caracteristicile specifice ale fiecarei regiuni, folclor, regiuni etnografice si produse agricole.

La nivel regional, in anul 2005, dezvoltarea turismului rural, depinde foarte mult de existenta si calitatea pensiunilor turistice si de prezenta unor tipuri variate de activitati, de folclor, de existenta regiunilor etnografice si de practicarea agriculturii si viticulturii (agro-turism). Turismul specific pentru Bucovina (Nord – Est) este cel religios, in Maramures (Nord – Vest), turismul arhitectural si etnografic, in Transilvania (Centru) – turismul recreational si cultural, arta culinara si a vinului, iar la poalele Muntilor Carpati se practica pescuitul. Zonele montane si cele forestiere din Romania asigura o serie de oportunitati pentru practicarea turismului si in special a ecoturismului. O alta zona turistica importanta este Delta Dunarii (Est), care de asemenea, prezinta valoare naturala ridicata datorita biodiversitatii si permite practicarea diferitelor tipuri de turism (odihna, pescuit, arta culinara). In ceea ce priveste impartirea pe regiuni a numarului de pensiuni in mediul rural, la nivelul anului 2005, se prezinta astfel: Zona Bucuresti – Ilfov detine 0,5%, Zona Vest 4%, Zona Sud-Vest 4%, Zona Sud-Est 8,9%, Zona Sud 10,3%, Zona Nord-Est 14%, Zona Nord-Vest 14,8%, Zona Centru 43,7%, ceea ce arata o dezvoltare diferentiata.

Turismul rural si agro-turismul (specific legate de activitatile din ferma) sunt activitati generatoare de venituri alternative, ceea ce ofera posibilitati de dezvoltare a spatiului rural, datorita peisajelor unice, ariilor semi-naturale vaste, ospitalitatii inascute a locuitorilor din mediul rural. Conservarea traditiilor, culturii, a specialitatilor culinare si a bauturilor precum si diversitatea resurselor turistice rurale ofera potential pentru dezvoltarea acestui sector. Este necesar un proces de modernizare, dezvoltare si inovare pentru turismul romanesc, precum si de creare de servicii turistice moderne si competitive. Sectorul este afectat de lipsa organizarii, promovarii si diseminarii informatiilor din centrele turistice si de numarul limitat al acestor centre ce activeaza la nivel local. Turismul rural nu este dezvoltat astfel incat sa intampine cerintele pietei atat la nivel national cat si international, in mod deosebit, existenta infrastructurii de turism nu raspunde cerintelor turistilor in ceea ce priveste structurile de cazare cat si cele recreationale, atat din punct de vedere calitativ cat si cantitativ. Necesitatea de identificare si promovare a potentialului turistic rural a condus la aparitia unor retele de promovare a acestuia (ex. ANTREC). Programul National de Dezvoltare Rurala 2007-2013 44 Desi in ultima perioada numarul de unitati de primire turistica a crescut, cel al centrelor de promovare turistica este limitat, considerent pentru care este necesara concentrarea asupra sprijinirii promovarii turismului rural. Exista foarte putine metode de masurare a succesului si rentabilitatii investitiilor in turism, din cauza naturii semi-informale a activitatilor, a promovarii si marketingului slab organizate mai ales la nivel judetean si local, ceea ce face dificil ca intreprinzatorii/operatorii sa ajunga pe piata si sa-si dezvolte afacerile corespunzator. Totusi, cu un marketing adecvat si alte tipuri de sprijin coordonat, produsele unicat ale turismului romanesc vor avea un potential important, datorita diversitatii si atractivitatii lor.

Mostenirea culturala

O componenta importanta a vietii satului este cultura, domeniu care poate contribui in mod specific la cresterea gradului de atractivitate a satului pentru populatia tanara.
Mijloacele prin care se transmite cultura in mediul rural sunt: caminele si alte asezaminte culturale, bibliotecile, cinematografele, radioul, televiziunea si internetul. In ultimii 10-15 ani s-a putut constata o continua degradare a mediului cultural al Romaniei pe fondul reducerii sprijinului financiar acordat domeniului, atat din partea bugetului public, cat si din partea finantatorilor privati. Aceasta situatie a capatat aspecte alarmante in multe zone rurale, unde majoritatea caminelor culturale (cca. 97%) beneficiaza de un sediu propriu, dotarea fiind nesatisfacatoare ( pentru cca. 80%) sau si-au incetat activitatea si servesc altor destinatii.

Situatia bibliotecilor este caracterizata si ea de o tendinta descendenta, mai mult sau mai putin asemanatoare cu a altor domenii din viata culturala a satelor, si cu toate ca in anul 2005 se inregistra un numar de 8.239 de biblioteci, doar o mica parte desfasura activitati specifice (INS, 2005). Patrimoniul cultural al satului romanesc reprezinta o sursa importanta de dezvoltare atat la nivel regional cat si la nivel local, capitalul simbolic fiind esential pentru identitatea culturala reprezentata prin valori, obiceiuri si indeletniciri, credinte si simboluri impartasite de catre comunitate.

Manifestarea identitatii culturale, a traditiilor si a obiceiurilor este influentata de regiune, care reprezinta mai mult decat o locatie geografica. Date fiind acestea, mentinerea identitatii culturale trebuie sa includa cativa factori, cum ar fi educatia si consumatorii de cultura.

In acest sens, protejarea mostenirii rurale este extrem de importanta in ceea ce priveste dezvoltarea turismului rural ca modalitate de promovare a satelor romanesti, cu un efect pozitiv asupra atragerii turistilor si cu beneficii economice pentru populatia locala. Conservarea traditiilor, culturii, obiceiurilor din mediul rural si promovarea specialitatilor culinare si a bauturilor traditionale reprezinta mijloace de crestere a potentialului turistic in multe alte tari. Romania are activitati culturale semnificative care nu sunt exploatate din lipsa de organizare, promovare si dezvoltare.