Managementul resurselor naturale in agricultura si silvicultura – PNDR

Solul

Romania dispune de soluri de buna calitate – in special in zonele de campie, insa fenomene ca eroziunea solului, seceta, balanta negativa a apei in sol sau gleizarea, salinizarea, acidifierea sau alcalinizarea si compactarea afecteaza foarte mult fertilitatea acestora.
Calitatea terenurilor agricole, exprimata prin notele de bonitare ale acestora, desi nu exprima in totalitate cantitatea de humus din sol reflectand si alti factori de mediu (in special clima) ce influenteaza cultura plantelor, reprezinta un bun indicator al solurilor cu cantitati ridicate de humus. Din acest punct de vedere, terenurile agricole se grupeaza in 5 clase de calitate, diferentiate dupa nota de medie de bonitare (clasa I – 81-100 puncte pana la clasa a V-a – 1-20 puncte). Se remarca faptul ca, in cazul terenurilor arabile, care ocupa 63,34% din suprafata cartata, cele mai multe terenuri se grupeaza in domeniul claselor de calitate a II-a si a III-a. Practic in clasa I de calitate la arabil intra doar 8,77% din totalul terenurilor agricole, restul claselor prezentand diferite restrictii. In cazul pasunilor si al fanetelor, majoritare sunt clasele III-V, in cel al viilor, clasele II-IV, iar al livezilor, Programul National de Dezvoltare Rurala 2007-2013 38 clasele III-V. Majoritatea terenurilor agricole cu note mari de bonitare se afla in Campia Romana (intr-o un arie relativ compacta ce are ca loc central Bucurestiul) si in Campia de Vest. Eroziunea prin apa, una dintre cele mai mari probleme ale solurilor din Romania, este prezenta in diferite grade pe 6,3 milioane ha, din care circa 2,3 milioane amenajate cu lucrari antierozionale, in prezent degradate puternic in cea mai mare parte; aceasta impreuna cu alunecarile de teren (circa 0,7 milioane ha) provoaca pierderi de sol de pana la 41,5 t/ha/an. Eroziunea eoliana se manifesta pe aproape 0,4 milioane ha, cu pericol de extindere, cunoscand ca, in ultimii ani, s-au defrisat unele paduri si perdele de protectie din zone cu soluri nisipoase, susceptibile acestui proces de degradare. Excesul periodic de umiditate in sol afecteaza circa 3,8 milioane ha, din care o mare parte din perimetrele cu lucrari de desecare-drenaj. Periodic sunt inundate o serie de perimetre din areale cu lucrari de indiguire vechi sau ineficiente, neintretinute, inregistrandu-se pagube importante prin distrugerea gospodariilor, culturilor agricole, septelului, a cailor de comunicatie si pierderi de vieti omenesti. Continutul excesiv de schelet in partea superioara a solului afecteaza circa 0,3 milioane ha. Saraturarea solului se resimte pe circa 0,6 milioane ha, cu unele tendinte de agravare in perimetrele irigate sau drenate si irational exploatate, sau in alte areale cu potential de saraturare secundara, care insumeaza inca 0,6 mil. ha. Deteriorarea structurii si compactarea solului (“talpa plugului”) se manifesta pe circa 6,5 mil. ha; compactarea primara este prezenta pe circa 2 mil. ha terenuri arabile, iar tendinta de formare a crustei la suprafata solului, pe circa 2,3 mil ha.

Apa

Resursele de apa dulce ale Romaniei sunt reduse fata de media europeana si nu au o repartitie spatiala si temporala uniforma. Calitatea acestora este mai putin afectata in prezent de consumul de ingrasaminte din agricultura si mai mult de infrastructura precara a sistemelor de canalizare si epurare a apei din spatiul rural.
Principala sursa de apa dulce provine din Dunare si din celelalte rauri mari dar resursele hidrologice ale Romaniei nu sunt repartizate uniform pe intreg teritoriul. Exceptand Dunarea, Romania are o medie de numai 2.660 m3 apa/locuitor/an, comparativ cu media europeana de 4.000 m3 apa/locuitor/an, Romania fiind incadrata in categoria de tari cu resurse sarace in apa. Potrivit unui studiu amanuntit cu privire la scurgerea de nutrienti in bazinul Dunarii, pierderile medii de azot si fosfor in apele subterane precum si in cele de suprafata datorate poluarii difuze sunt relativ scazute (6,1 kg N/ha/an si 0,4 kg P/ha/an) in Romania comparativ cu alte State Membre ale UE, inclusiv cu acelea din amontele bazinului Dunarii. Astfel, se inregistreaza o reducere semnificativa a poluarii apelor subterane si de suprafata cauzata de agricultura, comparativ cu fosta perioada socialista si constituie o reflexie a declinului utilizarii excesive a fertilizantilor. Pentru viitor, pe termen mediu si lung, se prognozeaza reintroducerea practicilor agricole intensive la scara larga, ca urmare a aderarii la UE. Tendinte similare sunt anticipate si privitor la utilizarea fertilizantilor chimici (Anexa 2.20 Consumul tehnologic de ingrasaminte chimice din Planul National Strategic) si a pesticidelor.In prezent, calitatea cea mai slaba a apelor subterane se inregistreaza in mediul rural, acolo unde reteaua de canalizare nu exista sau este putin dezvoltata si deseurile ajung direct in apele subterane (prin latrinele permeabile si prin santurile de scurgere) sau indirect (prin depozitele de gunoi de grajd sau prin depozitele de gunoi menajer). Romania a implementat din punct de vedere legislativ Directiva CE 2000/60 (Directiva Cadru Apa) in legislatia nationala – Legea Apelor (107/1996) fiind amendata cu obiectivul general de “atingere a unei bune stari a apelor pana in anul 2015”, prin Legea nr.310/2004. Pentru fiecare bazin/spatiu hidrografic se va elabora un plan de management pana la data de 22 decembrie 2009. Planurile de management vor cuprinde: prezentarea generala a bazinului/spatiului hidrografic, caracterizarea apelor de suprafata, caracterizarea apelor subterane, identificarea si cartarea zonelor protejate, analiza economica, monitoringul integrat al apelor, obiectivele de mediu, programe de masuri, programe speciale de masuri pentru sub-bazine, categorii si tipuri de ape, precum si informarea, consultarea si participarea publicului. Prin raportarile din anii 2003 si 2004 Romania a informat Comisia Europeana referitor la autoritatea competenta si bazinele hidrografice, caracteristicile bazinelor hidrografice, impactul activitatilor antropice, analiza economica precum si informatii despre ariile protejate si consultarea publicului, raspunzand astfel cerintelor Art. 3 (8) si Anexa I, art. 5, Anexa II si Anexa III, Programul National de Dezvoltare Rurala 2007-2013 39 art. 6 si Anexa IV din Directiva. Raportul din anul 2006 a cuprins informatii referitoare la sistemul de monitorizare al apelor, in conformitate cu Art. 8 (1), in acest raport fiind cuprinsa o sinteza a programelor de monitorizare pentru fiecare bazin hidrografic. Stabilirea programelor de masuri pentru reducerea presiunilor chimice si a celor hidromorfologice este in prezent, in curs de desfasurare. In ceea ce priveste implementarea Directivei CE 91/676 CEE (Directiva Nitrati), la sfarsitul anului 2004 s-a realizat o inventariere la nivel de unitati administrativ-teritoriale (NUTS 5) pentru a se identifica zonele vulnerabile la nitrati (Harta comunelor desemnate ca zone vulnerabile la poluarea cu nitrati rezultati din activitati specifice agriculturii – Anexa 2.21 din Planul National Strategic). Pe baza acestei inventarieri, au fost identificate 251 comune cu o suprafata totala de cca. 1,6 milioane hectare reprezentand 6,7% din suprafata Romaniei, din care teren agricol cca. 1,1 milioane hectare reprezentand 7,6% din total teren agricol, teren arabil cca. 0,7 milioane hectare reprezentand 7,8% din total teren arabil, pajisti cca. 0,3 milioane hectare reprezentand 6,7% din pajisti. Categoriile de zone vulnerabile la nitrati desemnate sunt: a) zone potential vulnerabile ca urmare a antrenarii nitratilor catre corpurile de apa de suprafata prin scurgere pe versanti; b) zone potential vulnerabile prin percolarea nitratilor sub stratul de sol catre acviferele libere; c) zone cu risc ridicat de vulnerabilitate la percolarea nitratilor sub stratul de sol catre acviferele libere. Pentru asigurarea monitorizarii poluarii din surse si activitati agricole a fost organizat Monitoringul suport national integrat de supraveghere, control si decizii pentru reducerea aportului de poluanti proveniti din surse agricole in apele de suprafata si in apele subterane, care face parte din Sistemul National de Monitoring Integrat al Apelor. Prin intermediul acestui sistem de monitoring se urmareste supravegherea concentratiilor de azotati in apele dulci precum si verificarea periodica a starii de eutrofizare a apelor dulci si a apelor din zona costiera. Programele de actiune sunt elaborate pe baza elementelor specificate in Anexa 2 si Anexa 3 din Directiva Nitrati. Se poate estima ca in prezent, multe ferme din zonele vulnerabile la nitrati nu au capacitati adecvate de stocare a gunoiului de grajd, neindeplinind inca in totalitate cerintele de protectie a apei. In unele regiuni ale tarii exista zone cu exces de umiditate si zone expuse la inundatii. Aceste zone sunt importante pentru managementul conservarii biodiversitatii si sunt prezente in numeroase regiuni ale tarii. Romania are o frecventa ridicata de aparitie a inundatiilor, in special primavara datorita topirii zapezii si a blocarii raurilor cu blocuri de gheata, precum si vara din cauza ploilor torentiale, cand debitele raurilor cresc peste cota normala. In ultimii 16 ani, frecventa de producere a inundatiilor a crescut, ca o consecinta a schimbarilor climatice, a defrisarilor ilegale dar si din cauza lipsei mentinerii infrastructurii de prevenire a inundatiilor. Frecventa si intensitatea acestora pare sa fie in crestere. Seceta se manifesta pe circa 7,1 milioane ha, suprafata pe care anterior se concentra cea mai mare parte a celor 3,2 milioane ha de teren agricol ce dispunea de sisteme de irigatii.