Nevoile de restructurare din domeniul industriei si comercializarii produselor alimentare – PNDR

Nivelul performantei din industria alimentara a crescut semnificativ, insa mai sunt inca multe de realizat in ce priveste restructurarea, pentru a ajuta sectorul sa ramana competitiv si sa respecte standardele UE de siguranta alimentara si calitate a produselor si pentru a stabili niste verigi de comercializare eficiente intre industria alimentara si marea majoritate a agricultorilor.
Produsele traditionale sunt importante in Romania si constituie oportunitati de crestere economica, in special in zonele rurale izolate sau defavorizate, daca sunt abordate prin masuri strategice concertate. Incepand cu anul 2005, peste 1.500 de produse traditionale romanesti au fost recunoscute de MADR, majoritatea lor provenind din sectoarele laptelui, produselor lactate si carnii, dar si din industria de morarit si din sectorul productiei bauturilor. Aceste produse prezinta caracteristici specifice zonelor din care provin. Industria alimentara este un sector important al economiei romanesti; in anul 2002, ea reprezenta circa 17% din productia totala a industriilor prelucratoare, 9% din productia nationala totala si 7% din VAB. Ea reprezinta totodata un procent relativ stabil, de 10%, din numarul locurilor de munca din totalul industriilor prelucratoare si, respectiv, 3,5% din totalul locurilor de munca, desi numarul absolut al angajatilor a scazut aproape la jumatate in perioada 1990-2003. Industria alimentara a inregistrat o crestere semnificativa incepand cu anul 1990, atat in termeni absoluti, cat si relativi/total industrii prelucratoare. Evolutia productiei in intervalul 1998-2005 a variat de la o categorie de produse la alta; astfel, s-au inregistrat cresteri la produsele din carne (+55%), conservele din carne (+62,9%), produsele lactate proaspete (+73,9%), uleiurile comestibile (+34,4%), branzeturi (+39,3%) si scaderi, la: carne (-29,2%), conserve din fructe si din legume (-2,7%), lapte (-16,5%), faina de grau si de secara (-69,0%) (INS, 2006), fapt care sugereaza o orientare catre produsele cu valoare ridicata, in ultimii ani, ca reactie la cererea tot mai mare. Combinarea output – urilor cu o valoare mai ridicata cu restrangerea fortei de munca au condus la o imbunatatire semnificativa a productivitatii globale, care a crescut de peste trei ori in perioada 1990-2002 si apoi cu inca 12% intre 2000 si 2005. Productivitatea intreprinderilor difera de la un sub-sector la altul. Pe plan european, Romania detine o pozitie de varf in productia de uleiuri comestibile. Sectorul de procesare a evoluat rapid, concentrandu-se in jurul catorva actori importanti de pe plan intern si international, care domina piata oleaginoaselor; in afara lor, mai exista un volum de 20.000 tone de ulei, produs in unitati rurale de mici dimensiuni, pentru autoconsumul gospodariilor. In ceea ce priveste industria agro-alimentara, nu dispunem de date statistice sau operative referitoare la gradul de utilizare al capacitatilor existente si nici de cele privind eventualele disparitati intre diferitele regiuni ale tarii. Referitor la investitiile realizate prin SAPARD pana la data de 30 iunie 2007, situatia se prezinta astfel: Din 202 obiective de investitii finalizate in cadrul Masurii 1.1 „Imbunatatirea procesarii si comercializarii produselor agricole si piscicole”, reprezentand modernizare si obiective noi, un numar de 85 apartin sectorului „Carne si oua”, 48 sectorului „Lapte si produse lactate”, 27 sectorului „Cereale”, 24 sectorului „Vin”, 17 sectorului „Legume-fructe si cartofi”, iar 1 obiectiv sectorului „Oleaginoase”.

Din analiza numarului de proiecte finalizate la nivel regional si sectorial rezulta ca:
- in sectorul „Lapte si produse lactate”: regiunea cu cele mai multe proiecte finalizate a fost regiunea Nord-Est, urmata de regiunea Centru. Regiunile cu cel mai mic numar de proiecte au fost, Sud-Vest Oltenia si Regiunea Vest;
- in sectorul „Carne si produse din carne”: regiunea Centru a beneficiat de cel mai mare numar de proiecte, in timp ce regiunea Vest si Sud-Vest de cel mai mic numar;
- in sectorul „Legume, fructe si cartofi”: in acest sector, numarul proiectelor este foarte redus, existand zone fara nici un proiect finalizat (Sud-Est, Sud-Muntenia, Vest);
- in sectorul „Vin”: discrepantele dintre regiuni sunt foarte mari (in timp ce regiunea Sud-Est a finalizat un numar de 13 proiecte, alte regiuni n-au avut deloc proiecte, ca de exemplu Nord- Vest, Bucuresti- Ilfov, sau cate un singur proiect in regiunile Nord-Est, Sud-Vest si Centru);
- in sectorul „Cereale”: la nivel national numarul de proiecte a fost redus, fiecare regiune inregistrand 2-6 proiecte;
- in sectorul „Oleaginoase”: in acest sector a existat un singur proiect finalizat, respectiv in regiunea Sud-Vest.

In ciuda acestor succese, industria alimentara se confrunta inca cu numeroase provocari:
• O industrie duala, formata inca din prea multe societati mici, care nu beneficiaza de economie de scara in care utilizarea capacitatilor are drept rezultat un nivel mediu scazut al productivitatii muncii si al competitivitatii. Nivelul de concentrare al industriei alimentare este scazut. Doua treimi din cele 11.000 intreprinderi din industria alimentara sunt mici (avand mai putin de 9 angajati) si circa 1% sunt considerate a fi mari (cu peste 250 angajati). Restul fabricilor procesatoare mici produc in principal pentru piata locala, iar accesul lor limitat la credite le impiedica sa-si modernizeze si rationalizeze sistemele de productie. Societatile relativ mari (cu peste 50 de angajati) domina cateva sectoare, precum zaharul, vinul si, in mod deosebit, cel al berii. Drept rezultat si in ciuda unor imbunatatiri semnificative, productivitatea medie a fortei de munca (VAB/angajat) din industria alimentara ramane scazuta, in jurul valorii de 5.000 Euro. Acest nivel este dublu fata de industria bauturilor, triplu fata de industria tutunului si cu 37% mai mare decat media productivitatii din industria de procesare a oleaginoaselor. Toate celelalte subsectoare au inregistrat niveluri medii de productivitate de 70-80%, productivitatea din industria produselor lactate fiind inca si mai scazuta (61%).
• Problemele legate de materiile prime si insuficienta investitiilor din multe fabrici de procesare din sectorul agro-alimentar romanesc conduc la un nivel scazut de conformitate cu normele de procesare ale UE si la un nivel necorespunzator al sigurantei alimentare. Intreprinderile din industria alimentara intampina probleme serioase, din cauza faptului ca nu respecta standardele europene (inclusiv standardele ISO si HACCP), pentru care sunt necesare investitii importante, de reabilitare si modernizare. In iunie 2007, nivelul de conformitate din sectoarele de productie si procesare a carnii indica faptul ca din totalul de 425 de unitati, 123 respectau normele UE, fiind autorizate sa participe in comertul intracomunitar, in timp ce restul de 302 unitati au primit aprobarea de a-si continua activitatea pentru o perioada de tranzitie, care se va incheia la 31 decembrie 2009. In sectorul laptelui si produselor lactate, dintr-un total de 259 unitati, 52 sunt conforme normelor UE, fiind autorizate pentru schimburile comerciale intracomunitare, in timp ce 207 au fost admise pentru perioada de tranzitie care se incheie la 31 decembrie 2009.
• Comertul en-gros si canalele de comercializare, care integreaza numarul mare de exploatatii mici si mijlocii in sectorul economic alimentar, sunt subdezvoltate si se confrunta cu urmatoarele probleme: (a) lipsa unor loturi de cultura standardizate, mari si omogene, mai ales in segmentul agricol comercial de nivel mediu; (b) dispersia foarte mare a sistemului de distributie; (c) lipsa spatiilor de depozitare moderne, care sa asigure continuitatea aprovizionarii cu produse agroalimentare de calitate; (d) marjele mari, determinate de o cifra de afaceri scazuta si de prezenta a numerosi intermediari (acesta este in particular cazul sectorului lapte); (e) sisteme inadecvate de informare de piata in legatura cu situatia preturilor, cererii si ofertei pe pietele individuale. Unele din fermele comerciale foarte mari si-au pus la punct propriul sistem de comercializare en-gros, obtinand rezultate pozitive convingatoare. Spatiile de depozitare pentru produsele agricole, in special pentru cereale, se confrunta cu cheltuieli de stocare si conditionare ridicate, multe silozuri neputand garanta conditiile de depozitare standard impuse de legislatia nationala. In general, industria procesatoare din Romania este inca slab conectata cu marea majoritate a producatorilor agricoli si ramane, din aceasta cauza, sensibila la fluctuatiile ofertei si la calitatea instabila a materiilor prime, comparativ cu sectoarele de procesare concurente din alte state-membre. Consolidarea legaturii dintre producatori si fabricile procesatoare, prin incheierea unor Programul National de Dezvoltare Rurala 2007-2013 31 contracte pe termen lung si infiintarea grupurilor de producatori9, care sa furnizeze industriei materii prime de calitate uniforma, in paralel cu sprijinul serviciilor de consultanta tehnica si de management, ar putea ajuta la depasirea acestor probleme. O mai buna integrare a acestora in cadrul industriei alimentare ar conduce la cresterea si stabilizarea veniturilor fermierilor. In prezent nu exista organizatii de marketing cum ar fi grupurile de producatori sau cooperativele de comercializare, care ar putea asigura o coordonare verticala intre industria alimentara si fermieri.