Prioritizare obiective si masuri Axa 2 – PNDR

Masurile din cadrul Axei II vizeaza mentinerea si imbunatatirea calitatii mediului rural din spatiul rural prin promovarea unui management durabil atat al suprafetelor agricole cat si al celor forestiere. Aceasta interventie se realizeaza cu scopul de a:
• Imbunatatii echilibrul dintre nevoia de dezvoltare economica a zonelor rurale si utilizarea durabila a resurselor naturale, care vor constitui baza cresterii economice;
• Aborda problema abandonului activitatilor agricole din zonele defavorizate agricol intr-o maniera care sa atenueze riscul de abandon al acestora;
• Acorda sprijin financiar agricultorilor si proprietarilor de padure pentru prestarea de servicii de protectie a mediului pentru conservarea si protejarea florei si faunei salbatice, apei si solului – conform prioritatilor de mediu ale UE referitoare la agricultura si silvicultura – si de a mentine sistemele agricole de tip HNV (high natural value- cu valoare naturala inalta), sustine Natura 2000, indeplini obligatiile prevazute de Directiva Cadru Apa si Directiva Nitrati si de a atenua efectele schimbarilor climatice;
• Mentine si creste atractivitatea zonelor rurale, ca baza de diversificare a functiilor fermelor si de generare a activitatilor economice alternative;
• Aborda problema nivelului scazut de informare a agricultorilor in privinta practicilor de gospodarire extensiva a terenurilor agricole.

Obiectiv general
Imbunatatirea mediului si a spatiului rural

Obiective strategice
Continuarea utilizarii terenurilor agricole din zonele defavorizate si promovarea agriculturii durabile
Conservarea si imbunatatirea starii resurselor naturale si a habitatelor
Promovarea managementului durabil al terenurilor forestiere

Balanta indicativa intre prioritati
1.100,9 mil Euro 963,2 mil Euro 229,4 mil Euro

Obiective specifice
Sa contribuie in zona montana defavorizata la utilizarea continua a terenurilor agricole, mentinandu-se astfel viabilitatea spatiului rural si, de asemenea, mentinandu-se si sustinandu-se activitatile agricole durabile.
Sa contribuie in zonele defavorizate – altele decat zona montana, la utilizarea continua a terenurilor agricole, mentinanduse astfel si viabilitatea spatiului rural si, de asemenea, mentinandu-se si sustinandu-se activitatile agricole durabile.
Sa contribuie la dezvoltarea rurala durabila prin incurajarea utilizatorilor de terenuri agricole sa introduca sau sa continue metode de productie agricola, compatibile cu imbunatatirea mediului, inclusiv a biodiversitatii, a apei, a solului si a peisajului rural.
Sprijinirea fermierilor prin compensarea dezavantajelor specifice rezultate din implementarea retelei Natura 2000, pe baza obligatiilor ce revin din directivele privind protectia pasarilor si conservarea habitatelor naturale si a speciilor salbatice.
Cresterea suprafetei de padure cu rol de protectie a apei, solurilor, impotriva factorilor naturali si antropici daunatori, precum si de asigurare a functiilor recreative, pe baza rolului multifunctional al acesteia.
Sprijinirea proprietarilor de terenuri forestiere prin compensarea dezavantajelor specifice rezultate din implementarea retelei Natura 2000, pe baza obligatiilor ce revin din directivele pentru protectia pasarilor si conservarea habitatelor naturale si a speciilor salbatice

Masuri
Sprijin pentru Zona Montana Defavorizata
Sprijin pentru zone defavorizate – altele decat zona montana
Plati de agro – mediu
Plati Natura 2000 pe teren agricol Prima impadurire a terenurilor agricole
Prima impadurire a terenurilor non – agricole
Plati Natura 2000 pe teren forestier
Alegerea acestor obiective si stabilirea balantei financiare dintre ele a fost realizata pe baza punctelor tari si a punctelor slabe identificate in analiza situatiei actuale a mediului inconjurator.

Prioritatea principala in ceea ce priveste implementarea masurilor din cadrul Axei II in Romania, o constituie conservarea biodiversitatii pe suprafetele agricole si forestiere. Suprafete largi din Romania sunt afectate din punct de vedere al productivitatii naturale reduse. Aceste suprafete sunt de regula asociate cu o biodiversitate bogata, dar sunt amenintate de fenomenul de abandon al activitatilor agricole care poate afecta atat biodiversitatea cat si viabilitatea zonelor rurale, iar din acest motiv sprijinul pentru zonele defavorizate va avea o contributie importanta. Aceasta contributie va fi esentiala in special pe termen scurt, in timp ce celelalte masuri precum cea de plati de agro-mediu si platile Natura 2000 vor ajuta la crearea unui sistem pe deplin functional, care sa poata raspunde obiectivului de imbunatatire a mediului si a spatiului rural.

Romania detine o mare varietate de habitate naturale valoroase, precum si numeroase specii de flora si fauna salbatica. O mare parte a acestor componente ale biodiversitati este legata de utilizarea extensiva a terenurilor agricole si forestiere. Acesta utilizare extensiva se refera inca la suprafete extinse de pasuni semi-naturale valoroase, care se gasesc cu precadere in zonele de munte si de deal, insa majoritatea pasunilor semi-naturale se afla sub presiunea crescuta a abandonarii sau intensificarii activitatatilor agricole, fapt care impune aplicarea unor masuri adecvate, care sa asigure sprijinul necesar pentru mentinerea si cresterea valorii naturale a acestor terenuri, prin incurajarea mentinerii practicilor agricole extensive. Astfel, desi conceptul de teren agricol cu valoare naturala inalta (HNV) este nou in Romania, este extrem de important si trebuie promovat, avand in vedere existenta unui numar mare de utilizatori de terenuri care aplica sisteme agricole traditionale, gospodarite in mod extensiv si care sustin o mare diversitate de specii salbatice si habitate naturale. De asemenea, prin sprijinirea suprafetelor agricole si forestiere cu valoare naturala inalta se poate asigura pentru viitor o baza de dezvoltare durabila a zonelor rurale, care sa includa totodata promovarea produselor alimentare traditionale si diversificarea activitatilor prin turism durabil.

In estul UE se regasesc intr-o pondere ridicata specii de pasari specifice terenurilor agricole. In Romania, mai pot fi gasite in numar mare, multe exemplare din specii de interes comunitar (de exemplu Crex crex, Lanius minor, Falco vespertinus). Desi aceste populatii par a fi ramas stabile in ultimii 25-30 ani, exista totusi riscul ca noile tendinte de intensificare a practicilor agricole sau abandonul activitatilor pe terenurile agricole sa aiba un impact negativ asupra numarului de indivizi ai acestor specii. Romania are astfel responsabilitatea de a promova, prin masuri din cadrul Axei 2, o utilizare adecvata a terenurilor agricole, care sa contribuie la protectia speciilor de pasari specifice terenurilor agricole, protejate la nivel european. Desi aceasta actiune este initial una pilot, in momentul in care se va acumula experienta necesara se vor crea capacitatile adecvate de implementare a acestor scheme de protectia pasarilor la scara larga.

Sprijinirea agricultorilor si silvicultorilor, in vederea compensarii dezavantajelor specifice care decurg din implementarea retelei Natura 2000 si din obligatiile asumate in contextul implementarii Directivelor Pasari si Habitate va contribui in acelasi timp si la conservarea habitatelor naturale si semi-naturale de importanta nationala si internationala. Cu toate acestea, punerea in practica a masurilor disponibile prin Reglementarea (CE) 1698/2005 vor fi amanate pana in anul 2010, cand reteaua Natura 2000 va fi pe deplin functionala, iar planurile de management necesare pentru aceste zone vor fi intocmite. In ciuda faptului ca inca nu exista date referitoare la zonele eligibile pentru platile Natura 2000, la cerintele concrete de gospodarire si implicit la valoarea platilor, Axa 2 detine o Programul National de Dezvoltare Rurala 2007-2013 67 disponibilitate financiara de circa 5% din bugetul sau pentru a putea sprijini masurile Natura 2000 incepand cu 2010. Dezvoltarea sectorului forestier precum si incurajarea gospodaririi durabile a acestuia sunt elemente cheie pentru prevenirea inundatiilor, cat si pentru conservarea solului. Impadurirea terenurilor agricole si neagricole este de importanta deosebita in atingerea acestor obiective. Abandonarea afecteaza diferitele categorii de utilizare a terenurilor, iar impadurirrea lor poate fi o solutie alternativa de utilizare.Terenul abandonat reprezinta in special suprafetele de teren din urmatoarele categorii: arabil, pasuni si fanete naturale, plantatii pomicole, vii, alte culturi permanente, gradini familiale si care nu a fost utilizata in ultimii 2 ani. O definitie a terenurilor neagricole va fi stabilita si introdusa in PNDR la modificarea programului in anul 2010 odata cu introducerea in program a Masurii 223 „Prima impadurire a terenurilor neagricole”. Suprafetele ce sunt constituite ca pajisti permanente nu fac obiectul masurilor de prima impadurire, iar terenurile agricole si neagricole aflate in siturile NATURA 2000 sunt eligibile doar daca proiectele de impadurire sunt in concordanta cu obiectivele planurilor de management ale sitului.

Cea de-a doua prioritate a Romaniei, in cadrul Axei 2, este protejarea si gospodarirea durabila a resurselor naturale, in special a apei si a solului.

Desi in prezent resursele de apa se gasesc, in general, in stare buna, tendinta tot mai mare de utilizare a substantelor chimice in agricultura prezinta un risc real. Ca urmare, in Axa 2 sunt incluse o serie de masuri care pot contribui la reducerea acestui risc (de ex. cerintele de agro-mediu referitoare la eliminarea completa a utilizarii ingrasamintelor chimice, aplicarea practicilor de agricultura ecologica precum si a practicilor de prevenire a infiltrarii nitratilor in sol prin promovarea culturilor verzi) si la atingerea obiectivelor Directivei Cadru Apa. Pe langa aceste actiuni din Axa 2 mai exista si alte interventii, sprijinite atat prin Axa 1, cat si prin Axa 3, care vor aduce un aport important protectiei resurselor apelor (de ex. sprijinul acordat prin Axa 1 pentru respectarea normelor Directivei Nitrati si sprijinul din Axa 3, privind sistemele de canalizare).

Degradarea solului (in special prin eroziunea datorata apei) constituie o problema de mediu majora in Romania. Desi prevederile GAEC cuprind cerinte de prevenire a eroziunii solului pe suprafete extinse, este necesar ca agricultorii sa fie incurajati sa adopte practici mai eficiente de conservare a solului (de ex. prin infiintarea culturilor verzi). De asemenea, impadurirea terenurilor agricole si nonagricole poate avea un efect important, in prevenirea eroziunii solului cauzata de actiunea apei si de alunecarile de teren si poate reduce riscul de inundatii.

Cea de-a treia prioritate in procesul de implementare a Axei 2 este reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera si lupta impotriva schimbarilor climatice.

Schimbarile climatice constituie o amenintare majora atat pentru societatea umana, cat si pentru supravietuirea ecosistemelor de pe plan global si local, de aceea, lupta impotriva schimbarilor climatice reprezinta o prioritate importanta pentru Romania. In cadrul Axei II, acest lucru se realizeaza prin incurajarea activitatilor de impadurire a terenurilor agricole si non-agricole. Interventiile din celelalte Axe au si ele o contributie importanta la atingerea acestui obiectiv prioritar, prin dezvoltarea si utilizarea mai mare a surselor de energie regenerabila, inclusiv a biocombustibililor din agricultura si a productiiei de biomasa din silvicultura, precum si prin cresterea nivelului de conformitate cu standardele comuniatare a fermelor de crestere a animalelor (de ex. prin reducerea emisiilor de amoniac).

Scopul Axei II va fi atins mai usor si prin organizarea unor cursuri de formare profesionala si furnizarea unor servicii de consultanta bine focalizate, precum si prin stimularea activitatii de sensibilizare a comunitatilor locale, pentru a le constientiza in privinta necesitatii de protectie a mediului.