Piata muncii – PNDR

Urbanizarea crescuta a populatiei active.
Cresterea economica recenta, concentrata in mare parte in sectoarele urbane, non-agricole ale economiei, atrage populatia activa in zonele urbane. Migrarea in exterior a populatiei rurale tinere, alaturi de imbatranirea populatiei rurale, conduce la un declin al fortei de munca disponibile din spatiul rural. Populatia rurala activa a scazut cu aproape 7% in perioada 2002- 20056, ajungand la circa 4,5 milioane, in timp ce populatia activa urbana a crescut cu 3%. In cifre absolute, rata de ocupare a urmat indeaproape aceasta tendinta, aproximativ 4,2 milioane de persoane avand locuri de munca in zona rurala. Rata de ocupare a populatiei din mediul rural, raportata la totalul populatiei active rurale, cu varsta cuprinsa intre 15 si 64 de ani a scazut cu 6,8%, in perioada 1998 – 2005, atingand procentul de 61,6% in anul 2005.

Ratele de participare si ocupare crescute din zonele rurale mascheaza somajul ascuns.
Rata de participare din zonele rurale depaseste cu 5-10% nivelul din zonele urbane in perioada 2002-2005, desi se inscrie pe o curba descendenta. Convergenta dintre ratele de participare rurala si urbana a fost o consecinta a imbatranirii constante a populatiei rurale si a atractivitatii crescute a pietei muncii din spatiul urban. Rata de ocupare din zona rurala depaseste si ea, cu un procent semnificativ, pe cea din zona urbana, rezultatul fiind o rata a somajului rural mult mai scazuta (5,2%) decat cel urban (8,8%). Numarul actual al somerilor din spatiul rural este 232.000, ceea ce reprezinta 33% din numarul total de someri din Romania. In loc sa reflecte existenta unor ocazii de angajare mai bune, rata de ocupare ridicata din zona rurala indica o ocupare insuficienta – persistenta – a fortei de munca din aceasta zona. Majoritatea locuitorilor din spatiul rural lucreaza pe cont propriu, in special in agricultura, unde productivitatea si veniturile medii continua sa ramana scazute, asa cum le indica ponderea ridicata a ocuparii (32,2%) fata de contributia acestui sector la PIB (14%). In profil regional, tendintele privind gradul de ocupare a populatiei din totalul populatiei active, se reflecta diferit, in functie de specificitatea socio-economica zonala si de transformarile complexe ce au avut loc in cadrul economiei nationale, ca urmare a procesului de restructurare. Caracteristicile regionale ale acestui fenomen sunt: – Reducerea ponderii agriculturii, ca domeniu de activitate pentru locuitorii mediului rural, din regiunile Vest, Nord-Vest, Centru si Bucuresti si orientarea spre sectorul industriei si al serviciilor in aceste regiuni; – Mentinerea interesului pentru sectorul agricol in regiunile Nord-Est, Sud-Est, Sud si Sud- Vest, unde populatia ocupata inregistreaza fie stagnari, fie cresteri ; – Reorientarea populatiei spre sectorul serviciilor, in detrimentul sectorului industrial in regiunile Nord-Est, Sud-Est, Sud si Sud-Vest, evolutie generata, pe de o parte de dinamica ascendenta a sectorului serviciilor, iar pe de alta parte a recesiunii resimtita de sectorul industrial. Situatia structurii populatiei active, pe grupe de varsta si regiuni de dezvoltare prezinta aspecte importante din punctul de vedere al potentialului fortei de munca in rural, si anume: • Nivelul maxim al populatiei active este reprezentat de categoria de varsta cuprinsa intre 35-49 de ani, aspect valabil pentru toate regiunile de dezvoltare, cu exceptia municipiului Bucuresti; urmat de grupa 25-34 de ani, cu valori foarte apropiate de grupa 35-49 de ani; • Grupa 50-64 ani prezinta un nivel comparabil cu cel al primelor doua grupe, insa, in unele situatii, diferentele sunt semnificative; • Grupele 15-24 ani si peste 65 de ani ocupa ultimele pozitii. Exista anumite diferente intre regiunile de dezvoltare in cadrul aceleiasi grupe de varsta; acestea sunt mai evidente in cazul grupelor marginale, de 15-24 ani si peste 65 de ani si mai mici pentru celelalte grupe de varsta. Astfel, la nivel national, dupa statutul profesional, populatia este reprezentata de 37.000 femei-patron fata de 117.000 barbati-patron. In ceea ce priveste lucratorii pe cont propriu, s-a inregistrat un numar de 521.000 femei, comparativ cu 1.274.000 barbati precum si un numar de 878.000 femei cu statut de lucrator familial neremunerat, fata de 389.000 barbati, fapt ce conduce la concluzia ca prezenta femeilor in toate aceste activitati este mult mai redusa comparativ cu participarea barbatilor (INS, 2005). De asemenea, tinerii din mediul rural, cu varste cuprinse intre 15-34 ani sunt reprezentati dupa statutul profesional, astfel: patroni 23,3% din totalul de 33.000, lucratori pe cont propriu, 21% din totalul de 1.553.000 si 46% lucratori familiali neremunerati din 1.198, statistica ce arata ca segmentul tinerilor este slab reprezentat in mediul de afaceri (INS, 2005).

Pana de curand, sectorul primar a constituit principalul furnizor de locuri de munca din economia tarii.
In 2005, agricultura, silvicultura si piscicultura (clasificare CAEN) au angajat 2,9 milioane de persoane, reprezentand 32,2% din totalul locurilor de munca (fata de 30,3% in industrie si constructii si 37,5% in sectorul servicii). Cu toate acestea, odata cu cresterea economica inceputa in 2000, agricultura a pierdut din forta de munca, aceasta migrand catre sectoarele secundar si tertiar. Totusi, sectorului primar prezinta importanta in ceea ce priveste furnizarea locurilor de munca in spatiul rural. Majoritatea locuitorilor rurali sunt ocupati in agricultura, silvicultura si piscicultura (64,2%), in timp ce doar 18,7% muncesc in sectorul secundar, iar 17,1% in sectorul tertiar.

Agricultura are un rol important pentru asigurarea unui venit, prin propria angajare, in timp ce diversificarea activitatilor din zona rurala ramane o problema care trebuie rezolvata.
Majoritatea celor care lucreaza in agricultura sunt proprii lor angajati, iar agricultura reprezinta doar 3,2% din numarul total de angajati din economia tarii. Economia rurala non-agricola utilizeaza numai 24,5% din populatia rurala activa. Numarul locurilor de munca din sectorul non-agricol rural s-a diminuat in intervalul 1998-2005. Acest declin se explica prin micsorarea sau restructurarea sectoarelor rurale non-agricole, cresterea migrarii in exterior, in randul populatiei active si veniturile medii scazute din zona rurala, care genereaza mai putina ocupare si mai putine oportunitati de diversificare. Diversificarea activitatilor din zona rurala ramane o problema care trebuie rezolvata; numai 457.000 locuitori rurali (10% din totalul locurilor de munca din rural) lucrau in sectorul mestesugaresc.

Statisticile referitoare privind gradul de ocupare al fortei de munca subestimeaza numarul de persoane implicate in activitati agricole.
O ancheta structurala a sectorului agricol indica faptul ca Structura ocupationala, pe activitati economice (1998-2005) in 2005, nu mai putin de 8,5 milioane de persoane au contribuit la productia agricola. Aceasta cifra cuprinde persoanele pentru care agricultura reprezinta activitatea principala, dar si cele pentru care agricultura este o activitate secundara, dar care nu sunt cuprinse in statisticile oficiale ale fotei de munca. Majoritatea acestora muncesc in exploatatii individuale (8,4 milioane de persoane), in timp ce un procent minoritar lucreaza in ferme cu personalitate juridica (78.366 de persoane). In medie, persoanele implicate in activitati agricole au o performanta de numai 30% din potentialul unui angajat cu norma intreaga, fie din cauza ca agricultura constituie o ocupatie secundara, fie din cauza slabei productivitati obtinute din numeroasele exploatatii individuale, de mici dimensiuni. Restructurarea activitatilor la nivelul fermelor si intensificarea capitalului pentru fermele comerciale va conduce inevitabil, la utilizarea unei forte de munca mai reduse pentru imbunatatirea competitivitatii. Experienta din alte sisteme agricole, din Statele Membre sau din alte tari, reprezinta o dovada importanta in acest sens. Aceste schimbari cu impact negativ asupra somajului arata inca o data nevoia de creare de locuri de munca in sectoarele non-agricole, pentru a putea absorbi forta de munca eliberata din agricultura.

Pe piata muncii din zona rurala se observa diferente regionale.
Agricultura ca principala activitate ocupationala a scazut in importanta in vestul, nord-vestul si centrul tarii. Forta de munca rurala din aceste regiuni s-a orientat din ce in ce mai mult catre sectorul industriei si cel al serviciilor. Totusi, ponderea agriculturii in totalul gradului de ocupare s-a mentinut sau chiar a crescut in restul regiunilor. La randul sau, somajul rural inregistreaza nivelele cele mai ridicate in sudul tarii si cele mai scazute in vestul si sud-vestul tarii. La nivel regional, se observa ca cea mai mare pondere de ocupare in sectorul non-agricol din mediul rural se inregistreaza in Regiunea de Centru, cu un procent de 30,8% in sectorul secundar si 24,6% in sectorul tertiar, in timp ce in Regiunea de Sud-Vest se inregistreaza cea mai scazuta pondere (10,9%, respectiv 10,3%)(INS, 2005). Totusi, economia rurala este slab diversificata si inca dependenta de activitatile agricole, ceea ce are drept consecinta venituri reduse pentru intreprinzatorii din mediul rural.