Silvicultura – PNDR

Padurile din Romania sunt printre cele mai bune din Europa, avand un istoric de gospodarire eficace, prin care au ajuns la un standard excelent si un potential economic important.
In prezent, sectorul contribuie cu peste 9% la exporturile tarii, reprezentand 3,5% din PIB in 2005 (USDA – FAS 2006). Avand in vedere faptul ca suprafata optima acoperita cu padure pentru Romania este de 32% si faptul ca industria lemnului nu lucreaza la capacitate, putem spune ca sectorul dispune de un potential important pentru a contribui la cresterea economiei nationale si la dezvoltarea spatiului rural. Cu toate acestea, aspectele legate de retrocedarea terenurilor, capitalul uman, infrastructura, capacitatile de procesare si cadrul legal si legislativ pot limita acest potential. In prezent, volumul de padure pe picior este de circa 1.341 milioane m3, reprezentand aproximativ 218 m3/ha. Din cele6.742,8 mii ha de padure, circa 29% sunt specii de conifere, iar 71%, foioase. In prezent, 65% din suprafetele de padure (respectiv, 4,2 milioane ha) se afla in proprietate publica si sunt gospodarite de Regia Nationala a Padurilor, restul aflandu-se in proprietate privata.

Padurile private sunt caracterizate de exploatatii relativ mici si fragmentare, fapt care ingreuneaza atingerea potentialului economic al acestor suprafete intr-o maniera durabila.
Acest lucru poate fi atribuit, in parte, modului in care a avut loc procesul de retrocedare, avand in vedere ca, initial, parcelelor care trebuiau retrocedate li s-a fixat o limita de 1 ha; acest nivel a fost ulterior ridicat la 10 ha, pentru a fi, in final, eliminat. In unele cazuri, rezultatul este detinerea, de catre o persoana, a trei trupuri distincte de padure care nu sunt alaturate. In pofida acestei probleme, se previzioneaza ca 65% din suprafata nationala totala de padure va fi retrocedata persoanelor private si autoritatilor publice locale. Principala initiativa de abordare a problemelor legate de fragmentarea si dimensiunile reduse ale exploatatiilor a fost crearea ocoalelor silvice private sau comasarea suprafetelor de padure, in scopul gospodaririi durabile. In prezent, proprietarilor privati li se cere sa se asocieze, sa-si infiinteze ocoale silvice si sa angajeze personal silvic sau sa contracteze servicii silvice de la Regia Nationala a Padurilor sau de la alte ocoale silvice. Pana in prezent, s-au infiintat 106 ocoale silvice, care administreaza peste 1.000.000 ha de padure.

Procesul de retrocedare implica totodata si faptul ca pentru multi proprietari privati de paduri, gospodarirea padurilor este un domeniu relativ nou si ar putea necesita eforturi importante de pregatire si consultanta, pentru ca aceste persoane sa isi poata gospodari padurile intr-o maniera durabila.
Desi sistemul de invatamant formal ofera o varietate de cursuri in domeniul silviculturii si industriei forestiere, prin cursuri de formare profesionala pre- si post-absolvire, se pare ca lipsesc programele de pregatire sau pachetele de cursuri care sa se adreseze noilor proprietari privati. De asemenea, data fiind dimensiunea si caracterul fragmentat al multor parcele de padure private, operatorii acestora pot avea rezerve in a investi timp si bani in cursurile de pregatire (FAO, 1997). Cu toate acestea, aparitia asociatiilor private de proprietari de paduri ar putea incuraja o mai mare deschidere catre realizarea unor investitii pentru dobandirea unor competente, in cazul in care ar fi puse la dispozitia acestor persoane programe si cursuri de pregatire adecvate.

Retrocedarea terenurilor catre persoanele private pune probleme importante si din punctul de vedere al cadrului legal si legislativ, in special in ce priveste abordarea problemelor precum taierile ilegale.
Actualmente, se estimeaza ca se exploateaza ilegal 100.000 m3 pe an. Responsabilitatea controalelor taierilor ilegale a fost incredintata Inspectoratelor Teritoriale de Regim Silvic si Vanatoare, insa, desi se poate urmari activitatea de pe parcelele de padure aflate in 9 Pana in prezent in Romania au fost recunoscute, in conformitate cu legislatia nationala in vigoare, un numar de 56 grupuri de producatori; dintre acestea, 4 grupuri au depus proiecte de finantare prin fonduri SAPARD, in principal pentru legume – fructe, lapte si produse lactate, cartofi, carne de pasare si oua, carne ovine si caprine, miere si produse din miere. Programul National de Dezvoltare Rurala 2007-2013 32 proprietatea RNP sau a persoanelor care detin astfel de suprafete in parcurile nationale, controlul asupra proprietarilor privati de padure, aflati in afara parcurilor nationale, constituie o problema importanta.

Capacitatea de atingere a potentialului economic din sectorul forestier este limitata si de slaba accesibilitate a majoritatii padurilor.
Drumurile forestiere din Romania acopera mai putin de 42.000 km (ceea ce inseamna circa 6,5 m/ha), reflectand cea mai slaba densitate din Europa. Ca urmare, peste 2 milioane ha de padure sunt practic inaccesibile, indiferent daca este vorba de desfasurarea activitatilor de gospodarire sau de exploatare (USDA-FAS 2006). Situatia duce si la o depasire a nivelului normal de taieri in zonele accesibile, in paralel cu folosirea unor tehnologii ineficiente si fara sustenabilitate in zonele inaccesibile. Mai mult, drumurile prost intretinute ridica probleme de protectie a mediului, contribuind la erodarea solului in timpul activitatilor de exploatare. Este necesara cresterea la un nivel acceptabil a retelei de drumuri forestiere, precum si intretinerea acesteia, pentru a diminua aceste efecte negative.

Sectorul de procesare a lemnului dispune si el de un potential de crestere important, desi prezinta o serie de constrangeri semnificative, legate de capacitate.
Disponibilitatea materiilor prime, costul relativ scazut al mainii de lucru si apropierea de pietele europene occidentale importante stau la baza potentialului de dezvoltare al industriei lemnului din Romania (USDA-FAS 2006). Cea mai mare parte (75%) din totalul de 15.761 m3 recoltati in 2005 a fost comercializata, restul de 25% fiind destinat consumului propriu (INS, 2006). Principalul utilizator al acestei materii prime este sectorul de procesare primara a lemnului (inclusiv producatorii de mobila), care angajeaza peste 84.000 persoane (INS, 2006). Productivitatea muncii din acest sector este in crestere si se estimeaza ca a crescut cu 43% in perioada 2000-2005, in cazul sectorului de prelucrare a lemnului si produselor din lemn si cu 33% in cazul industriei mobilei (INS, 2006). Nivelul de performanta din industria mobilei este deosebit de impresionant, fiind puternic orientat catre export; in 2004, productia acestui sector a depasit 1 miliard Euro, inregistrand o rata de crestere de 23% (una dintre cele mai bune din economia nationala), alaturi de cresterile mentionate mai sus, legate de productivitatea muncii (USDA-FAS, 2006). Cu toate acestea exista temeri in ceea ce priveste, capacitatea sectorului. Utilajele folosite in sectorul de procesare a lemnului sunt depasite si ineficiente, determinand o calitate inconstanta a produselor. Aproximativ jumatate din volumul intern de cherestea este produsa de operatori mici, care, in marea lor majoritate, vor trebui sa investeasca in unitatile pe care le detin, pentru a putea respecta normele de mediu. Investitii importante sunt necesare si in industria mobilei, pentru a asigura statutul de conformitate cu normele europene de mediu, investitia totala fiind estimata la peste 100.000 milioane Euro. Recent, un volum mare de investitii in sectorul de procesare, a fost realizat de catre societati din Europa occidentala. Pe termen mediu si lung, acest lucru ar putea ridica probleme in privinta asigurarii unei aprovizionari durabile cu lemn a sectorului de procesare, mai ales in cazul in care capacitatea va creste in randul operatorilor interni.

Dincolo de valoarea lor economica, padurile din Romania au un potential important din punctul de vedere al utilizarii multifunctionale a terenurilor, reprezentand atat o sursa de bunuri de natura sociala, cat si de avantaje privitoare la protectia mediului.
Peste jumatate (52%) din padurile din Romania sunt clasificate ca avand functii speciale de protectie (protectia solului, protectia apelor, protectia climei, conservarea faunei salbatice si functii de recreere), in timp ce restul au functii de productie si protectie. Alte functii importante ale padurilor din Romania cuprind: recreerea si vanatoarea, protectia impotriva inundatiilor (prin regularizarea cursurilor de apa), conservarea biodiversitatii (in special a habitatului faunei salbatice), atenuarea modificarilor climatice (prin sechestrarea carbonului in sol) si furnizarea produselor de padure nelemnoase (fructe de padure, seminte, ciuperci etc).