Invatamantul (pre-universitar) – Analiza sectoriala – PO DCA

Situatia existenta
Între anii 1997 si 2004, Guvernul a incercat sa modernizeze invatamantul pre-universitar pentu a-l face compatibil cu sistemele de invatamant europene. Acest lucru s-a realizat prin implementarea unui set de acte normative pentru transferul partial de la autoritatile centrale la cele locale a catorva responsabilitati si competente in ceea ce priveste continutul si structura procesului de educatie, reteaua de scoli, finantarea si managementul unitatilor scolare si politicile de resurse umane.

În 2004, prin HG 1942/2004, s-au stabilit 8 judete pilot. În aceste judete, prevederile legii nr. 354/200410 pentru modificarea si completarea statutului personalului din educatie, se aplica in prezent pentru a descentraliza sistemul administrativ si financiar al scolilor. În 2005, Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului, a elaborat o strategie de descentralizare pentru invatamantul pre-universitar, care vizeaza finalizarea si imbunatatirea legilor adoptate in 2004, luandu-se in considerare faptul ca pana la acea data transferul de decizie de la nivel central la nivel local s-a realizat intr-un ritm diferit in anumite domenii ale sistemului – curicula, resurse, managementul unitatilor scolare si politicile de personal intr-un cadru legislativ in care mai exista prevederi contradictorii.

Adoptarea legii cadru a descentralizarii nr. 195 / 2006 a dat o noua dimensiune eforturilor de descentralizare in educatie. Descentralizarea vizeaza cu precadere invatamantul preuniversitar. Aceasta implica transferul de autoritate, responsabilitate si resurse pentru a permite ca deciziile generale, inclusiv deciziile de management financiar, sa se efectueze la nivelul autoritatilor locale.

Descentralizarea in sectorul educatiei vizeaza crearea unui sistem educational organizat, gestionat si finantat conform standardelor europene in ceea ce priveste calitatea instruirii / procesului educational, accesul deplin si liber al tinerilor la educatie, conformitatea ofertei educationale cu interesele si nevoile beneficiarilor directi si indirecti. Obiectivul principal este ca acest proces sa asigure o impartire clara si echilibrata a autoritatii in organismele si institutiile reprezentative ale comunitatilor locale si regionale, pe de o parte, si ministerele centrale (Educatiei, Cercetarii si Tineretului, Internelor si Reformei Administrative si Economiei si Finantelor), pe de alta parte. Descentralizarea procesului de luare a deciziilor va necesita dezvoltarea sistemelor de monitorizare, reglementare, control si evaluare, atat pentru comunitatile locale, cat si pentru institutiile si organismele guvernamentale specializate. Strategia de descentralizare pentru educatia pre-universitara prevede transferul de competente de la nivel central la nivel local al autoritatilor administratiei publice si unitatilor scolare, si implicit, implementarea mai buna a acestor competente. Acest proces presupune transferul progresiv al atributiilor administrative curente ale sistemului educational, de la nivelul central la nivelul local al administratiei publice, pana in 2010.

La nivelul administratiei publice locale, aceste competente vor viza: – finantarea centrelor educationale (pe baza formulei elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului);
- asigurarea resurselor financiare necesare pentru instruirea profesorilor (in prezent, asigurata total de catre Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului);
- definirea / aprobarea nevoilor de resurse umane si elaborarea propunerilor de rationalizare a retelei de scoli.

La nivelul scolilor, responsabilitatile legate de managementul resurselor umane vor fi preluate de inspectoratele scolare judetene. De asemenea, vor creste responsabilitatile consiliilor de administratie a scolilor in ceea ce priveste pregatirea si executia bugetara. Inspectoratele scolare judetene vor avea atributii numai in ceea ce priveste controlul si evaluarea procesului educational (prin inspectia scolara); gradul implicarii acestora in managementul financiar si al resurselor umane din scoli se va diminua.

Administratia publica centrala isi va redefini responsabilitatile ca rezultat al implementarii strategiei de descentralizare, in sensul diminuarii atributiilor manageriale existente si concentrarii pe elaborarea si monitorizarea implementarii politicilor educationale la nivelul sistemului.
Realocarea competentelor si a responsabilitatii luarii deciziilor demonstreaza nevoia de sprijin adecvat in ceea ce priveste imbunatatirea capacitatii centrale de a elabora politici de educatie si de a coordona si monitoriza implementarea acestora la nivelul sistemului si in ceea ce priveste imbunatatire capacitatii locale de a administra sistemul educational.

Stadiul reformelor sectoriale
Grupul de lucru stabilit la nivelul Ministerului Educatiei, Cercetarii si Tineretului a creat noul sistem institutional, care cuprinde structurile descentralizate la nivel judetean (directiile judetene de invatamant pre-universitar) si centrele din teritoriu (scoli cu mai mult de 200 de elevi si gradinite cu mai mult de 100 de copii).

Pana in februarie 2007, activitatile incluse in etapa administrativa (2005 – 2006) a programului de implementare a strategiei de descentralizare, au fost puse in practica, dupa cum urmeaza:
La nivel national
• reorganizarea retelei de scoli;
• restructurarea activitatii consiliilor de administratie fara asumarea responsabilitatii selectarii si angajarii directorului de scoala;
• reorganizarea partiala a activitatii contabil-financiare in fiecare scoala;
• elaborarea programului de instruire pentru membrii consiliilor de administratie noucreate.
La nivelul judetelor pilot
• modificarea reorganizarii retelei de scoli;
• implementarea politicilor de resurse umane in ceea ce priveste ocuparea posturilor libere din educatie si mobilitatea personalului, conform metodologiei pentru anul 2006 aprobate de Ministerului Educatiei, Cercetarii si Tineretului;
• simularea implementarii formulei de finantare.

Pe baza criteriilor elaborate de Ministerului Educatiei Cercetarii si Tineretului, a fost initiat intr-un cadru descentralizat, un proiect pilot in management administrativ si financiar, in 50 de scoli. Au fost elaborate propunerile pentru modificarea legislatiei primare si secundare, si au fost analizate abordarile diferite pentru a determina formula de finantare. Deoarece cadrul legislativ (Legea nr. 273 /2006 ) nu a fost modificat pentru a finanta unitatile de invatamant pilot conform formulei de finantare, propunerea de buget nu a putut fi pregatita pe baza noii formule pentru anul 2007. Decizia de transfer de compentente de la nivel central la nivel local a fost pusa in practica intr-un ritm diferit, in diverse domenii ale sistemului – curicula, resurse, managementul scolilor si politicile de personal intr-un cadru legislativ in care mai exista prevederi contradictorii. Acest lucru a dus la disfunctionalitati si incoerente ale sistemului.

Analiza sectoriala a problemelor
Principalele dificultati intalnite in procesul de descentralizare a invatamantului au provenit din rezistenta la procesele nou introduse, interventia factorilor politici in angajarea si promovarea personalului, precum si din procedura de alocare a fondurilor. Cateva din dificultatile identificate in faza pilot a procesului de descentralizare sunt: • experienta manageriala insuficienta a pozitiilor de conducere din scoli, ceea ce le impiedica sa preia si sa indeplineasca noile responsabilitati; • experienta insuficienta a administratiei publice locale, ceea ce le impiedica sa preia si sa indeplineasca noile responsabilitati; • lipsa de eficienta a catorva structuri nationale si locale de cooperare si de asemenea slaba cooperare intre administratia publica locala si unitatile scolare; • dificultati in implementarea si evaluarea fazei pilot a procesului de descentralizare. Alte probleme identificate in domeniul educatiei pre-universitare pot fi rezolvate prin dezvoltarea capacitatii structurilor administrative responsabile: • disfunctii legislative legate de distribuirea atributiilor si responsabilitatilor in aprobarea curiculei; • functiile autoritatilor publice locale in ceea ce priveste luarea deciziilor asupra stabilirii, reorganizarii, restructurarii si inchiderii unitatilor de invatamant nu sunt prezentate in mod clar. În prezent, Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului are responsabilitatea autorizarii si certificarii functiilor bazate pe standarde si indicatori stabiliti prin lege, precum si a evaluarii calitatii procesului de educatie; • instruirea si dezvoltarea profesionala a resurselor umane in sistemul de educatie sunt centralizate si nu sunt intotdeauna corelate cu nevoile si interesele beneficiarilor individuali si institutionali (personal didactic, manageri); • alocarea fondurilor de la bugetul de stat catre bugetele locale nu poate lua in considerare costurile de standardizare sau indicatorii de corectie atat timp cat aceste fonduri sunt exclusiv pentru burse si cheltuieli legate de personal; • lipsa responsabilitatii personale a profesorilor de a-si atinge obiectivele in scopul cresterii calitatii educatiei.