Adaptabilitatea fortei de munca si antreprenoriatul POS DRU

Probleme generale privind adaptabilitatea angajatilor si a intreprinderilor

Masurile preconizate pentru imbunatatirea adaptabilitatii fortei de munca servesc atat interesului lucratorilor, cat si al angajatorilor, astfel incat recrutarea in munca sa se realizeze in conditii avantajoase si competitive pentru ambele parti, cu efecte pozitive asupra vietii economice si sociale pe ansamblu. Reglementarea pietei muncii a fost un proces foarte activ. Au fost reglementate relatiile de munca individuale 20 , relatiile de munca colective, administrarea muncii (organismele jurisdictionale si inspectoratele de munca) si activitatea sindicatelor, asociatiilor patronale, organismelor tripartite si bipartite si dialogul social. A fost creat un sistem pentru protectia sociala a angajatilor si pentru sustinerea intereselor angajatorului. Tendintele ocuparii in cadrul IMMurilor in 2005, comparativ cu 2004, arata o evolutie pozitiva reflectata de numarul angajatilor in aceste unitati, subliniind eforturile intreprinse de IMMuri pentru crestere economica si competitivitate. Astfel, este important de mentionat ca 48,95% din intreprinderi au inregistrat o crestere a numarului angajatilor, 44,40% mentinandul si numai 6,66% din IMMuri au redus numarul angajatilor. Tinand cont de activitatile asupra carora se vor concentra nivelurile de management, 52,23% din IMMuri se vor focaliza pe noi produse/servicii, 33,68% isi vor dedica mai multe eforturi pentru elaborarea strategiilor si politicilor firmei, 14,41% vor introduce noi procese tehnologice, iar 7,72% se vor concentra pe noi metode de distributie si logistica

Organizarea muncii, conditiile de munca, timpul de lucru

Intrarea in vigoare a Codului Muncii conduce la relatii de munca mai flexibile atat in beneficiul angajatorilor, cat si al angajatilor. Noile conditii vor impulsiona activitatile economice si vor determina trecerea in legalitate a muncii nedeclarate. Noile dispozitii prevad obligatia angajatorilor de a finanta si asigura participarea angajatilor la formare profesionala. Analiza privind organizarea muncii presupune o abordare a problemelor privind natura si distribuirea sarcinilor, a responsabilitatilor, autonomiei lucratorilor si controlului asupra performantei muncii si organizarii. Datele din 2003 pentru Romania privind activitatile repetitive si monotone arata ca 49% dintre lucratori executa munci repetitive folosindusi mainile si bratele tot timpul sau in cea mai mare parte a timpului de lucru (Q.9.3) 22 . Diferentele dintre tari sunt semnificative in ceea ce priveste acest indicator, variind de la 13% pentru Slovenia la 47% pentru Ungaria. Prin comparatie, in acelasi an, indicatorul a fost de 31% pentru UE15. In privinta autonomiei si controlului la locul de munca, indicatorul privind controlul asupra pauzelor de munca, concediilor anuale si orelor de munca indica faptul ca 57% dintre lucratorii din UE15 nu au libertatea de asi alege perioada de concediu anual sau zilele libere, in timp ce indicatorul pentru Romania este la valoarea de 55%. Indicatorii referitori la intensitatea muncii, ritmul, pauzele si intreruperile in timpul orelor de lucru variaza mult intre UE15 si Romania. In Romania, indicatorul privind ritmul de munca (Q.19) 23 , care masoara influenta cererii externe (clienti, pacienti s.a.), se situeaza la 53%, fata de 69% in UE15. Acest indicator reflecta ca economia Romaniei trebuie sa se concentreze mai mult pe sectorul de servicii. In ceea ce priveste formarea profesionala si calificarile, valorile indicatorului de oportunitati de formare profesionala la locul de munca (Q.26) 24 variaza de la 12% in Romania si 19% in Bulgaria la 31% media in UE15. In Romania, indicatorul care reflecta numarul angajatilor inclusi in programe de formare profesionala in ultimele 12 luni, se situeaza la 17% comparativ cu 34% (media UE15). In general, categoriile profesionale cele mai calificate sunt si cele mai frecvent incluse in activitati de formare profesionala. In 2003, cele mai active sectoare in domeniul formarii profesionale au fost intermedierile financiare si sectoarele de transport si comunicatii. Diferentele in formarea profesionala pentru femei si barbati nu sunt semnificative. De regula, angajatii cu contracte de munca pe durata nedeterminata participa mai frecvent la formare profesionala decat angajatii cu contracte de munca pe durata determinata. In Romania, media timpului de formare profesionala la locul de munca a fost de 3,7h/persoana, mai mica decat media in UE15 (4,4h/persoana).

Accesul la formare profesionala a lucratorilor si persoanelor aflate in cautarea unui loc de munca

JAP a identificat unele provocari pentru politicile de ocupare din Romania privind: imbunatatirea accesului la formarea profesionala si la programe de dezvoltare profesionala, atat pentru angajati, cat si pentru persoanele aflate in cautarea unui loc de munca; diversificarea masurilor active de ocupare in vederea facilitatii raspunsului la transformarile de pe piata muncii; asigurarea personalului calificat corespunzator in cadrul Serviciului Public de Ocupare in vederea furnizarii de asistenta timpurie celor care cauta un loc de munca conform noilor reglementari privind ocuparea; asigurarea egalitatii de sanse; promovarea unui rol mai activ al partenerilor sociali, in special prin intermediul dialogului bilateral. Din perspectiva DRU, FPC ramane inca o provocare majora deoarece participarea la FPC este cea mai mica in Europa: 1,0% in 2001, 1,0% in 2002, 1,1% in 2003, 1,5% in 2004, 1,6% in 2005. Participarea la formare profesionala a lucratorilor, in special a lucratorilor cu abilitati reduse este foarte slaba. Cadrul legal si institutional care reglementeaza activitatea de formare profesionala la nivel de intreprindere este acum constituit, dar fara impact semnificativ privind rata participarii la formarea profesionala. Una dintre principalele bariere ale accesului la formare profesionala in Romania este costul de formare profesionala (a se vedea Diagrama 13, Anexa 1). Astfel, firmele cu profit scazut si indivizii cu venit scazut sunt cei mai afectati din moment ce nusi permit usor costurile pentru formarea profesionala. Angajatii cu venituri scazute si angajatorii cu profit scazut prefera pregatirea profesionala mai ieftina, respectiv cursuri de scurta durata, pentru primul nivel de calificare, in loc de nivele superioare de calificare, asa cum se solicita. In acelasi timp, oferta pentru FPC este limitata si concentrata asupra nivelului secundar de calificare. Pentru IMMuri, FPC ramane o problema sensibila, mai bine de o treime dintre firme (33,61%) mentionand formarea profesionala, recrutarea si mentinerea personalului printre dificultatile cu care se confrunta 25 . Politica angajatorilor in domeniul dezvoltarii resurselor umane este determinata de o serie de factori si conditii, cum ar fi nivelul performantei si capacitatea de investitii, pozitia pe piata muncii, marimea companiei, domeniul de activitate, stabilitatea si motivatia personalului etc. Cheltuiala pentru DRU este considerata inca un cost si nu o investitie. Exista, de asemenea, discrepante in ceea ce priveste strategiile manageriale si de administrare. Programele de formare profesionala par sa fie mai accesibile in special lucratorilor din intreprinderile restructurate, acestea avand ca scop dobandirea de noi competente. Angajatorii explica tendinta politicilor de formare profesionala de a se adresa in principal managerilor sau persoanelor cu pozitii manageriale si sarcini importante in cadrul unei companii, prin supraoferta muncii slab calificate pe piata muncii. Potrivit Monografiei privind Educatia si Formarea Profesionala si Serviciile de Ocupare din Romania 26 , in 1999, companiile romanesti au investit in medie numai 0,5% din cheltuielile de personal in formarea profesionala continua. Romania a ocupat ultimul loc in ceea ce priveste costurile totale per capita destinate formarii profesionale continue in 1999. Concluziile sondajelor existente 27 indica faptul ca peste 1/3 din companiile intervievate au afirmat ca se confrunta cu o criza de personal calificat sa presteze anumite activitati si ca anumite tipuri de abilitati sunt greu de gasit pe piata muncii. Criza abilitatilor este mai evidenta in urmatoarele domenii de activitate: energie electrica, gaze naturale si apa, hoteluri, restaurante si comert. In ultimii ani, numeroase companii din aceste sectoare au implementat noi tehnologii, echipamente sau servicii care solicita noi abilitati.

Sanatatea si securitatea la locul de munca

Legislatia nationala stabileste faptul ca angajatorul poarta intreaga responsabilitate pentru aplicarea masurilor privind sanatatea si securitatea la locul de munca. In ciuda masurilor luate la nivel national si a scaderii usoare a numarului accidentelor de munca si imbolnavirilor 25 Cartea Alba a IMM din Romania 2006, Consiliul National pentru IMM din Romania si Agentia Nationala pentru IMM din profesionale, cifrele din acest domeniu raman ridicate, iar indicatorul duratei medii a incapacitatii de munca ca urmare a accidentelor este in crestere usoara. Aceasta demonstreaza o cultura de prevenire a riscului insuficient dezvoltata in firme si necesitatea stimularii responsabilitatii sociale a companiilor. Statisticile Inspectiei Muncii din primul semestru al anului 2006 releva un indice de frecventa pentru totalul lucratorilor accidentati de 0,73‰ si un indice de frecventa pentru totalul lucratorior accidentati grav de 0,04‰. Numarul total al lucratorilor accidentati a fost de 2.155 de persoane. Potrivit celei dea patra Anchete Europene privind Conditiile de Munca, studiul Fundatiei de la Dublin (2005), starea de sanatate la locul de munca a populatiei a inregistrat o situatie negativa comparativ cu UE25, respectiv: munca ce afecteaza sanatatea – in Romania 54,4%, in UE25 34,3%; dureri de spate – in Romania 42,4%, in UE25 23,8%; dureri musculare – in Romania 39,2%, in UE25 21,9%; alergii in Romania – 7,3%, in UE25 3,8%; oboseala – in Romania 44,6%, in UE25 21,3%; stres – in Romania 35,0%, in UE25 21,7%; raniri – in Romania 12,6%, in UE25 9,5%; boli de inima – in Romania 9,4%, in UE25 2,1%; afectiuni respiratorii – in Romania 14,8%, in UE25 4,2%.

Antreprenoriatul

Intreprinderile mici si mijlocii (IMM) reprezinta 97,9% din totalul companiilor din Romania in 2005 28 . Dat fiind rolul important pe care il joaca in generarea de noi locuri de munca si contributia lor semnificativa la cresterea ratelor de ocupare, strategia Guvernului Romaniei pentru 20042008 privind dezvoltarea IMMurilor a anticipat si sia propus crearea a 760.000 de noi locuri de munca prin sprijinirea dezvoltarii pe termen lung a sectorului IMMurilor, ca unul dintre obiectivele sale prioritare. Sprijinirea sectorului IMMurilor reprezinta solutia optima pentru contracararea efectelor negative ale ajustarilor structurale si ale restructurarii industriale, capabila sa genereze alternative economice si sociale. Asadar, actiunile specifice intreprinse pana acum sau concentrat in principal pe construirea cadrului institutional, legislativ si financiar pentru sprijinrea dezvoltarii IMMurilor, initiativelor private si investitiilor prin: crearea unui mediu de afaceri favorabil pentru infiintarea si dezvoltarea IMMurilor; dezvoltarea IMMurilor in sectoarele de productie si servicii; imbunatatirea accesului IMMurilor la finantare; intensificarea accesului IMMurilor pe pietele externe, promovarea culturii antreprenoriale.