Participare la educatie POS DRU

Datele disponibile la nivelul anului scolar 2005/2006 indica o scadere a efectivelor de elevi si studenti (ISCED 05) cu 4,46% fata de anul scolar 20002001. Cea mai accentuata scadere se inregistreaza in cazul invatamantului primar si gimnazial, respectiv de 13,88% si 27,28% in perioada de referinta (2000/2001 – 2005/2006); pe medii de rezidenta, in ambele cazuri, scaderea cea mai accentuata se inregistreaza in mediul urban. O rata scazuta de participare a fost inregistrata si in invatamantul postliceal, datorita sistemului de finantare bazat pe contributia companiilor si a persoanelor fizice interesate. In perioada de referinta, cea mai mare crestere a efectivelor de elevi se inregistreaza in cazul invatamantului profesional (Scolile de Arte si Meserii si anul de completare) 18,73%, crestere datorata restructurarii 2 sistemului de educatie si formare profesionala initiala, care a devenit operationala in anul scolar 2003/2004; pe medii de rezidenta, situatia este mai buna in mediul rural. Principalii factori ce au contribuit la aceasta evolutie, diferita in mediul rural, sunt tendinta demografica descendenta inregistrata in mediul urban si cresterea capacitatii de scolarizare in invatamantul profesional si tehnic din mediul rural. In cazul invatamantului superior efectivele de studenti au crescut cu 35,48% in perioada de referinta (a se vedea Tabelul 2, Anexa 1). Conform estimarilor demografice disponibile, populatia scolara va inregistra o scadere drastica de aproximativ 20% in intervalul 2005 – 2013 (Tabelul 3.1 si 3.2, Anexa 1). Aceasta tendinta prognozata va ridica in viitor problema restructurarii retelei scolare si a revizuirii strategiilor de management al resurselor umane din educatie si formarea profesionala initiala. Rata bruta de participare la toate nivelele de educatie (ISCED 16) a inregistrat o tendinta pozitiva continua – de la 66,55% in 2000/2001 la 72,9% in 2005/2006 (Tabelul 4, Anexa 1). Participarea la educatie pe nivele si pe medii de rezidenta a inregistrat tendinte diferite in intervalul de referinta, conform datelor din Tabelul 5, Anexa 1. Aceste evolutii indica necesitatea restructurarii retelei scolare si initierii de programe sociale de sprijin in vederea cresterii accesului si participarii la educatie in mediul rural, in special la nivelul ISCED 3. Diferenta de aproximativ 27 de puncte procentuale intre ratele brute de participare in invatamantul liceal si in invatamantul profesional, pe medii de rezidenta (86,6% in urban fata de 59,9% in rural in 2005/2006, conform diagramei 1, Anexa 1), influenteaza in mod negativ tranzitia catre nivele superioare de educatie a populatiei din mediul rural. Decalajul existent indica faptul ca un mare numar de elevi din mediul rural parasesc scoala timpuriu.

In mediul rural, problemele de acces la educatie sunt cauzate de posibilitatile reduse de acces fizic, conditiile precare de invatare, saracie, precum si costurile relativ ridicate ale educatiei (inclusiv in ceea ce priveste educatia de baza) pe care aceasta comunitate nu si le poate permite. Ponderea relativ scazuta a personalului didactic calificat in mediul rural, comparativ cu mediul urban, inca reprezinta unul din factorii care influenteaza in mod negativ accesul la educatia de calitate in mediul rural.

In cazul comunitatii roma, aproape 12% din populatia cu varsta cuprinsa intre 716 ani a parasit scoala inainte de a termina invatamantul obligatoriu si aproximativ 18% nu este scolarizata si nu urmeaza nicio forma de invatamant. Per ansamblu, aproximativ 80% din persoanele care nu urmeaza nicio forma de invatamant apartin etniei roma 3 si 38,6% din romi sunt analfabeti 4 . Datele disponibile in ceea ce priveste nivelul de invatamant absolvit de elevii romi sunt foarte putine, avand in vedere ca statisticile oficiale nu furnizeaza defalcari ale diversilor indicatori in functie de apartenenta la comunitatea roma, ci doar pe criterii de gen si mediu de rezidenta. Studiile disponibile arata ca, pe langa situatia economica a comunitatii rome, nivelul scazut de educatie/instruire al populatiei rome adulte, precum si traditiile specifice acestei comunitati, influenteaza intro mare masura nivelul scazut de participare a copiilor romi la educatie. De asemenea, lipsa educatiei prescolare si abilitatile scazute de comunicare in limba romana ale majoritatii copiilor romi afecteaza negativ performantele scolare ale acestora. Discriminarea si segregarea sunt aspecte sensibile cu impact major asupra asigurarii accesului egal si participarii la educatie a romilor. In general, populatia roma locuieste la periferie si in cartiere cu reputatie proasta. Scolile din aceste zone, in care invata elevii romi, ofera conditii necorespunzatoare de invatare, iar rata medie de repetentie este de 11,3% (statistici MECT), cu mult peste media nationala (3,52% in anul scolar 2005/2006). Mentalitatea majoritatii populatiei fata de minoritatea roma reprezinta o alta problema, care alimenteaza discriminarea/segregarea acestora (detalii suplimentare in caseta 2, Anexa 1).

O participare scazuta la educatie se inregistreaza si in cazul copiilor cu cerinte educationale speciale (CES). Cunostintele insuficiente ale personalului didactic din scolile integratoare din invatamantul de masa de a lucra cu elevii cu dizabilitati, infrastructura educationala inadecvata nevoilor acestui tip de elevi, precum si deficientele de comunicare intre scoala si comunitate contribuie la cresterea numarului de elevi cu dizabilitati care nu sunt cuprinsi in invatamant (sunt nescolarizati), precum si la absenta unui sistem de monitorizare a modului de integrare a acestora in invatamantul de masa. Una din cauzele importante care genereaza rate de incluziune sociala scazute o reprezinta segregarea in educatie, existenta in mod traditional, in cazul persoanelor cu dizabilitati. Practica izolarii copiilor cu dizabilitati usoare in scoli speciale a incetat la inceputul anului 2001, dupa implementarea unui program care, desi a avut succes conducand la integrarea a 18.158 de elevi cu dizabilitati in cadrul invatamantului de masa, nu a reusit sa asigure in acelasi timp priveste adaptarea curriculei scolare si pregatirea profesorilor pentru lucrul cu elevii cu dizabilitati, inducerea unei atitudini de sustinere fata de acestia. In anul 2002, 4.400 de copii cu nevoi speciale au fost inscrisi in invatamantul de masa. Politica educationala adoptata de MECT are drept scop modernizarea si restructurarea „invatamantului special” (educatia pentru copiii cu cerinte educationale speciale/dizabilitati), astfel incat sa creeze premisele pentru debutul scolar in cea mai apropiata scoala din comunitate, precum si pentru asigurarea unor servicii educationale de sprijin diversificate si de calitate (a se vedea Caseta 3, Anexa 1). In ultimii ani, au fost derulate proiecte specifice in vederea dezvoltarii de „scoli incluzive”. In ciuda acestor eforturi, societatea romaneasca isi pastreaza mentalitatea traditionala de segregare, iar cele mai bune practici obtinute in cadrul acestor proiecte nu au putut fi extinse la nivel national. Referitor la cresterea accesului la educatie, in perioada 20022006, cele mai multe actiuni sau axat pe dezvoltarea curriculei, extinderea si cresterea flexibilitatii programelor de educatie de tip „a doua sansa”, formarea profesorilor, pregatirea mediatorilor si a mentorilor scolari. Incepand cu anul 2006, aceste actiuni au fost completate, in mod substantial, cu masuri de crestere a accesibilitatii infrastructurii scolare si de imbunatatire a conditiilor de invatare: investitii in modernizarea infrastructurii educationale si asigurarea facilitatilor de transport scolar pentru elevi. Eforturile in aceasta directie trebuie sa fie continuate si dupa anul 2007. Diagramele 2 si 3 din Anexa 1 ilustreaza faptul ca abandonul scolar in invatamantul primar si gimnazial a crescut de 2,8 ori in 2004/2005 fata de 2000/2001. La nivelul invatamantului gimnazial, abandonul scolar a crescut de 3 ori in perioada de referinta. Studiile disponibile indica faptul ca, in cazul copiilor provenind din familii sarace, riscul de abandon scolar este de 3 ori mai ridicat decat in cazul copiilor provenind din familii neafectate de saracie si de 3,5 ori mai ridicat in cazul copiilor proveniti din familii aflate la limita extrema de saracie.

Parasirea timpurie a scolii reprezinta un fenomen care afecteaza negativ calitatea si competitivitatea capitalului uman. Rata de parasire timpurie a scolii a crescut de la 22,4% in 1999 la 23,6% in 2004 si a scazut usor in 2005, pana la 20,8% (Tabelul 6 de mai jos). Se observa o diferenta semnificativa, in cazul acestui indicator, intre Romania si Uniunea Europeana; rata de parasire timpurie a scolii depaseste cu mult nivelul european de 10% fixat pentru 2010.

Tabelul 6. Rata de parasire timpurie a scolii (persoane cu varsta intre 18-24 ani) (%) 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 RO RO UE25 UE15 Rata de parasire timpurie a scolii (1824 ani ), in functie de gen: 22,4 23,1 21,8 22,9 22,7 23,4 20,8 15,2 17,2 Populatia masculina 24,2 24,1 22,2 23,7 23,9 24,9 21,6 17,3 19,5 Populatia feminina 20,4 22,0 21,4 22,1 21,5 21,8 19,9 13,1 14,9 Sursa pentru Romania: Institutul National de Statistica, Ancheta Fortei de Munca in Gospodarii, date medii anuale, datele pentru 20022005 au fost extinse pe baza rezultatelor Recensamantului Populatiei si Locuintelor din martie 2002; Sursa pentru UE25 si UE15: EUROSTAT, New Cronos, date medii anuale 2005.

Asa cum se observa in Tabelul 6, exista un decalaj in functie de gen: rata de parasire timpurie a scolii este mai mare in cazul populatiei masculine, deoarece o mare parte parasesc scoala si intra pe piata muncii pentru a asigura veniturile necesare familiilor lor. Saracia, nivelul scazut de educatie al parintilor, riscul excluderii sociale sunt factorii cei mai importanti care determina cresterea ratei de parasire timpurie a scolii 5 . De asemenea, studiile disponibile 6 indica atractivitatea scazuta a educatiei ca fiind una dintre cauzele parasirii timpurii a scolii (doar 33% dintre elevii chestionati considera ca educatia oferita in scoala este utila pentru viata sociala si profesionala). Pe categorii, populatia roma este grupul cel mai expus riscului de parasire timpurie a scolii 7 , iar situatia este mult mai grava in cazul femeilor rome din cauza conditiilor grele de trai si a traditiilor. Copiii cu rezultate scolare slabe sunt una dintre categoriile expuse acestui fenomen deoarece performanta scolara redusa afecteaza serios respectul de sine si motivatia pentru invatare. Inainte de anul 2005, la nivelul sistemului si al politicilor educationale, au fost adoptate putine masuri in scopul reintegrarii in sistemul de educatie a persoanelor care au parasit timpuriu scoala, fie imediat dupa parasire, fie ulterior, prin programe de educatie si formare continua pe durata vietii active, iar impactul acestora a fost limitat. Rata ridicata de parasire timpurie a scolii corelata cu numarul redus al celor care isi reiau studiile sunt elemente care afecteaza semnificativ calitatea capitalului uman din Romania.