Somajul – POS DRU

In perioada 2002 2005, rata somajului BIM a inregistrat o evolutie usor descrescatoare (de la 8,4% la 7,2%). Totusi, nivelul din 2005 a fost sub media UE25 (9,0%) (a se vedea Diagrama 9, Anexa 1). In functie de criteriul de gen, in perioada 20022005, ratele somajului BIM au fost mai ridicate la barbati decat la femei. In 2005, rata somajului BIM pentru barbati la nivel national a fost de 7,7 %, comparativ cu 8,4% in UE25. Rata somajului BIM pentru femei a fost in acelasi an de 6,4%, comparativ cu 9,8% in UE25 (a se vedea Diagrama 10, Anexa 1). In functie de mediul de rezidenta, in perioada 20022005, cele mai semnificative schimbari ale ratelor de somaj BIM au fost inregistrate in mediul urban. Rata somajului BIM a scazut de la 11,2% in 2002 la 8,8% in 2005, pentru mediul urban, in timp ce in mediul rural, rata somajului BIM a avut o evolutie oscilanta de la 5,4% in 2002 la 5,2% in 2005 (a se vedea Diagrama 11, Anexa 1). In functie de regiuni, in anul 2005, cea mai mare rata a somajului BIM a fost in Regiunea Sud Muntenia (9,2 %) si cea mai mica in Regiunea NordEst (5,7%) (a se vedea Diagrama 12, Anexa 1). Ponderea diferita a regiunilor de dezvoltare in totalul ocuparii reflecta atat modelele de tranzitie, cat si modelele recente ale dezvoltari economice din Romania. De exemplu, Municipiul Bucuresti si judetul Ilfov au o rata a somajului BIM/AMIGO aproape de media nationala, dar o rata a somajului inregistrat (ANOFM) mult mai scazuta decat media de la nivel national. In acelasi timp, regiuni precum NordEst au o rata relativ scazuta a somajului (AMIGO/BIM), dar o rata a somajului relativ ridicata daca se utilizeaza definitia ANOFM. Acest fenomen se explica prin faptul ca economii mai dezvoltate, atragand fluxuri de investitii mai mari, cum ar fi Bucuresti si regiunea din jur, nu determina oamenii sa solicite ajutorul de somaj ca o sursa de venit banesc, dar ii pot determina sa se autodeclare ca someri, desi ei pot castiga intre timp o suma sigura de bani, in cele mai multe cazuri derivata din surse externe economiei formale. Suma este, desigur, destul de mare pentru a nui determina sa se inregistreze la oficiile ANOFM. In acelasi timp, in regiunile mai putin dezvoltate unde oportunitatile pentru ocupare, chiar si in economia neagra sunt mai mici si sursele de venituri banesti insuficiente, se manifesta tendinta de inscriere a persoanelor la oficiile ANOFM, avand in vedere faptul ca ajutorul de somaj le ofera o sursa de venit de care au nevoie.

Structura si evolutia somajului pe grupuri specifice

Somajul in functie de nivelul de educatie

Scaderea numarului somerilor absolventi de invatamant secundar sau profesional (a se vedea Tabelul 26, Anexa 1) reflecta structura actuala a economiei romanesti, caracterizata prin sectoare de productie cu o valoare adaugata scazuta sau medie, si reprezinta, in prezent, „principalul motor” al cresterii economice. Aceasta inseamna ca investitiile in invatamantul profesional si in formarea profesionala continua reprezinta, in acelasi timp, o necesitate si o oportunitate pentru persoanele aflate in cautarea unor calificari mai bune, legate de locurile de munca solicitate pe piata muncii. Diferentele existente in functie de criteriul de gen sunt explicate de doua elemente: restructurarea si modelele tranzitiei au afectat in primul rand sectoarele ocupate preponderent de barbati; cresterea economica actuala se datoreaza, intro mare masura sectoarelor economice unde predomina femeile. Scaderea ratei somajului in randul lucratorilor cu un nivel de educatie foarte scazut este in mare parte rezultatul retragerii lor de pe piata muncii.

Somajul in randul tinerilor

Somajul in randul tinerilor este un aspect important al dezavantajului social al tinerilor. Potrivit Eurostat 17 , rata armonizata a somajului in randul tinerilor in Romania a fost de 17,2% in 1999, 21% in 2002 si 23,8% in 2005. Aceasta crestere ar putea fi interpretata ca o consecinta a faptului ca economia Romaniei nu este capabila inca sa genereze suficiente locuri de munca, in special locuri de munca solicitand calificari superioare, detinute in mod normal de tineri. In acelasi timp, locurile de munca vacante nu ofera salarii atractive, potrivit asteptarilor tinerilor. Abilitatile si competentele dobandite de tineri nu sunt intotdeauna pe deplin relevante pentru cererea de pe piata muncii, ceea ce contribuie, de asemenea, la rata ridicata a somajului.

Somajul de lunga durata

Potrivit Eurostat 18 , rata armonizata a somajului de lunga durata a crescut de la 2,8% in 1999 la 4,0% in 2002 si 4,4% in 2005. Comparativ, in anul 2005, aceasta rata era de 3,9% la nivelul UE25 si de 3,3% in UE15. In perioada 19992005, rata armonizata a somajului de lunga durata a fost mai mare la barbati decat la femei. Ponderea barbatilor someri de lunga durata in populatia activa a fost de 2,8% in 1999 si 4,7% in 2005 (3,5% in UE 25 in 2005). Ponderea somajului de lunga durata in randul femeilor in populatia activa a fost de 2,7% in 1999 si 3,9% in 2005, comparativ cu 4,5% in UE 25 in 2005. Somajul de lunga durata (peste 12 luni) in randul tinerilor, in 2000 si 2004 (Eurostat, AMIGO) indica o crestere de la aproximativ 46,0% in 2000 la 48,5% in 2004 19 . Somajul de lunga durata in randul tinerilor ameninta integrarea totala a acestora in societate. Cel mai important factor de vulnerabilitate este reprezentat de calificarea scazuta, pasivitatea pe piata muncii si o situatie financiara precara. Analizand datele INS, rata somajului BIM de lunga durata pe medii si grupe de varsta inregistreaza o tendinta descrescatoare pentru mediul urban de la 6,6% in 2002 la 5,2% in 2005 (a se vedea Tabelul 27, Anexa 1). In mediul rural, rata a avut o crestere usoara, de la 2,2% in 2002 la 2,7% in 2005. Incidenta somajului BIM de lunga durata arata o tendinta ascendenta accentuata, de la 44,3% in 1999 la 56,2% in 2005, o crestere ridicata comparativ cu 45,0% in 2005 pentru UE25. Incidenta somajului BIM de lunga durata in functie de criteriul de gen este mai ridicata la barbati decat la femei: la barbati, rata a crescut de la 41,9% in 1999 la 59,0% in 2005, comparativ cu 44,5% in UE25, iar pentru femei de la 47,8% in 1999 la 52,2% in 2005, comparativ cu 45,5% in UE25. Rata somajului BIM de lunga durata, dupa mediul de rezidenta arata, cu exceptia anului 2004, o incidenta mai ridicata in mediul urban fata de mediul rural, cu o tendinta ascendenta in perioada analizata, de la 47,8% in 1999 la 58,4% in 2005, in mediul urban, respectiv de la 34,4% in 1999 la 51,7% in 2005, in mediul rural. Rata somajului BIM de lunga durata in randul tinerilor de 1524 ani a crescut in mod continuu de la 11,2% in 1999 la 13,1% in 2005 (de 4 ori mai ridicata in 2005, comparativ cu rata somajului tinerilor de 25 ani si peste); pentru femei, indicatorul a fost 11,7% in 1999 si in 2005, in timp ce pentru barbati a fost inregistrata o crestere de la 10,9% in 1999 la 14,0% in 2005. Dupa mediul de rezidenta, somajul BIM de lunga durata in randul tinerilor din mediul urban a scazut de la 25,3% in 1999 la 18,2% in 2005, in timp ce in mediul rural, a crescut de la 5,1% in 1999 la 8,7% in 2005. Incidenta somajului BIM de lunga durata in randul tinerilor, in perioada 19992005 a crescut semnificativ de la 59,5% in 1999 la 66,5% in 2005, fiind mai scazuta pentru femei (de la 63,0% in 1999 la 63,5% in 2005) decat pentru barbati (de la 57,1% in 1999 la 68,4% in 2005). Incidenta somajului BIM de lunga durata in randul tinerilor, pe medii de rezidenta, arata o scadere de la 86,4% in 1999 la 69,1% in 2005, in mediul urban si o crestere de la 48,7% in 1999 la 62,4% in 2005 in mediul rural.