Sectorul de apa Programul Operational Sectorial de Mediu – POS MEDIU

Resursele de apa. În conformitate cu Raportul privind Starea Mediului (elaborat anual de MMDD), Romania este înzestrata cu toate tipurile de resurse de apa dulce (rauri, lacuri naturale si artificiale, fluviul Dunarea si apele subterane). Cea mai importanta resursa de apa dulce o constituie fluviul Dunarea si alte rauri. Lacurile naturale, desi numeroase (3.450), nu au o contributie importanta la volumul de apa dulce. Volumul resurselor de apa utilizabile este de 2.660 m3/locuitor/an, în comparatie cu media europeana de 4.000 m3/locuitor/an. Aceasta se datoreaza în principal contaminarii resurselor de apa; daca sunt luate în considerare numai resursele de suprafata, acestea sunt de circa 1.770 m3/locuitor/an, ceea ce plaseaza Romania printre statele cu resurse de apa relativ scazute; în raport cu celelalte 25 de state europene, Romania se situeaza pe locul noua.

• Apele de suprafata: reteaua hidrografica a Romaniei este asigurata aproape în totalitate (97,8%) de bazinul fluviului Dunarea. Exceptie face zona Dobrogei, în care raurile se varsa direct în Marea Neagra. Exista 78.905 km de cursuri de apa, dar numai 22.000 km sunt monitorizati si utilizati în scopuri economice; totusi, acestea prezinta risc crescut de poluare. Cele mai importante surse de poluare care determina o calitate scazuta a apei sunt reprezentate de gospodarii, cresterea animalelor, industria chimica, extractiva si metalurgica.

• Apele subterane: regimul natural al apelor subterane a suferit modificari de-a lungul anilor în numeroase bazine hidrografice; în prezent, potentialul utilizabil din punct de vedere economic este de 5,5 miliarde m3/an, ceea ce echivaleaza cu aproximativ 250 m3/locuitor/an. Partial, aceste ape au fost poluate în trecut cu metale grele provenite din industria extractiva sau prelucratoare ori cu petrol, produse petroliere sau fenoli proveniti de la rafinarii si instalatii de foraj. Alti poluanti provin din activitatile agricole intensive din trecut.

Situatia apelor uzate. Analiza statistica a situatiei principalelor surse de ape uzate, în anul 2005, a relevat faptul ca fata de un volum total evacuat de 4034 mil. m3/an, aprox. 2626 mil. m3/an reprezentand circa 65%, constituie ape uzate care trebuie epurate. Din volumul total de ape uzate necesitand epurare, cca. 21 % au fost epurate corespunzator, cca. 34 % ape uzate au fost insuficient epurate, apele uzate neepurate reprezentand restul de cca. 45%. Prin urmare, în anul 2005, cca. 79% din apele uzate, provenite de la principalele surse de poluare, au ajuns în receptorii naturali, în special rauri, neepurate sau insuficient epurate. Cel mai mare volum de ape uzate, inclusiv apele de racire, a fost evacuat de unitati din: sectorul energie electrica si termica (peste 51 % din total); sectorul rezidential (peste 36%); industria chimica (cca. 5%), restul fiind din industria extractiva si metalurgica, zootehnie. Cei mai mari poluatori ai apelor de suprafata cu substante organice, suspensii, substante minerale, amoniu, grasimi, cianuri, fenoli, detergenti, metale grele sunt marile aglomerari urbane. Din numarul total de 1.310 de statii de epurare si facilitati de stocare (atat municipale, cat si industriale) investigate în anul 2005, 492 de statii, reprezentand circa 37,6 %, au functionat corespunzator, iar restul statiilor (818), adica 63,4 %, au functionat necorespunzator. Situatia critica a statiilor de epurare este generata de vechimea retelelor de canalizare si a instalatiilor de epurare, de modificarea capacitatii de epurare, fara adaptarea acesteia la parametrii constructivi, de slaba capacitate manageriala si de situatia financiara precara a operatorilor de utilitati publice. Din totalul de 2.609 aglomerari umane mai mari de 2000 l.e. (locuitori echivalenti), au fost identificate 340 aglomerari umane care au statii de epurare1. Tipul statiilor de epurare existente este prezentat în tabelul nr. 1, iar numarul total de aglomerari umane este prezentat în tabelul nr. 2.

Tabel nr. 1 Statii de epurare existente Statii de epurare mecanice Statii de epurare mecano-biologice Statii epurare mecanobiologice- chimice Statii de epurare mecano-chimice Total statii de epurare (în aglomerari umane) 112 212 10 6 340 Sursa: MMDD

Tabel nr. 2 Numar total de aglomerari umane Aglomerari umane Total locuitori echivalenti % din totalul populatiei echivalente 2.000-10.000 l.e. 2346 10.192.131 39 10.000-150.000 l.e. 241 7.012.655 27 > 150.000 l.e. 22 9.562.512 34 Total 2609 26.767.398 100 Sursa: MMDD, Institutul National de Statistica Distributia aglomerarilor în functie de marime si regiuni (Tabelul 3) arata ca în Regiunea 1 – Nord- Est exista cel mai mare numar de locuitori echivalenti.

Tabel nr.3 Distributia aglomerarilor umane pe regiuni Regiunea / locuitori echivalenti 2000 – 10000 10000 – 15000 15000 – 150000 Peste 150000 Total locuitori echivalenti Total populatie Regiunea Nord-Est 2.143.018 257.283 948.568 1.410.000 4.758.869 3.743.819 Regiunea Sud-Est 1.311.223 213.170 758.731 1.538.080 3.821.204 2.858.687 Regiunea Sud Muntenia 2.013.594 256.967 1.112.436 618.500 4.001.497 3.358.392 Regiunea Sud-Vest 1.457.474 130.456 608.059 590.632 2.786.621 2.329.342 Regiunea Vest 763.592 163.562 630.775 665.000 2.222.929 1.946.647 Regiunea Nord-Vest 1.252.983 186.688 584.656 1.030.000 3.054.327 2.744.919 Regiunea Centru 1.062.030 122.413 913.528 1.510.300 3.608.271 2.545.271 Regiunea Bucuresti-Ilfov 188.317 35.024 90.339 2.200.000 2.513.680 2.206.479 TOTAL 10.192.231 1.365.563 5.647.092 9.562.512 26.767.398 21.733.556 1 Sursa: MMDD Sursa: MMDD Distributia sistemelor de colectare si a statiilor de epurare pe regiuni este prezentata în Tabelul 4. Aceasta situatie reflecta faptul ca sunt necesare investitii substantiale atat pentru reabilitarea / extinderea sistemelor de colectare, cat si pentru construirea de statii de epurare a apelor uzate. Cea mai critica situatie este în Regiunea Bucuresti – Ilfov, deoarece în Bucuresti nu exista înca o statie de epurare a apelor uzate.

Tabel nr 4 Distributia încarcarii pe sisteme de colectare si statii de epurare existente Sistem colectare Statii de epurare Regiunea Total l.e. Total încarcare l.e. Procent încarcare % Total încarcare l.e. Procent încarcare % Regiunea Nord-Est 4.758.869 1.813.987 38 1.448.783 30 Regiunea Sud-Est 3.821.204 1.845.587 48 1.057.582 28 Regiunea Sud Muntenia 4.001.497 1.192.130 30 696.669 17 Regiunea Sud-Vest 2.786.621 1.101.270 40 408.720 15 Regiunea Vest 2.222.929 870.289 40 452.969 21 Regiunea Nord-Vest 3.054.327 1.270.162 42 985.362 32 Regiunea Centru 3.608.271 1.738.879 48 1.319.578 37 Regiunea Bucuresti-Ilfov 2.513.680 1.020.670 41 219.247 9 TOTAL 26.767.398 10.852.974 41 6.588.912 25

Tinand cont de aspectele privind protectia mediului si de asezarea sa geografica în bazinul Dunarii si Marii Negre, Romania a declarat prin HG 352/2005 întregul sau teritoriu drept zona sensibila, acest aspect presupunand obligatia ca toate aglomerarile umane cu mai mult de 10.000 locuitori echivalenti sa fie prevazute cu statii de epurare cu nivel avansat de epurare, respectiv treapta tertiara (eliminarea azotului si fosforului). În conformitate cu obligatiile asumate în procesul de negociere, Romania trebuie sa se conformeze cu prevederile Directivei 91/271/CE privind epurarea apelor uzate urbane pana în anul 2018, iar costurile estimate pentru implementare sunt de circa 9,5 miliarde Euro pentru investitii, din care 5,7 miliarde Euro pentru statiile de epurare si 3,8 miliarde Euro pentru sistemele de canalizare. Reteaua publica de alimentare cu apa potabila. Conform Raportului elaborat în anul 2004 de catre Institutul de Sanatate Publica, Romania se situeaza între tarile cu o acoperire de nivel mediu în Europa, avand în vedere ca numai 65%2 din populatie beneficiaza de apa potabila asigurata din reteaua publica. În Europa populatia este conectata la sisteme publice de aprovizionare cu apa în proportie de 96% -100% în mediul urban si 87% în mediul rural, conform raportului OMS “Global Water Supply and Sanitation Assessment 2000”. În ultimii 25 de ani în Romania s-a realizat o crestere a numarului de utilizatori racordati la retele de apa curenta de la 29% din populatia tarii la 65%, în conditiile în care în acelasi interval de timp s-au produs mutatii majore si în raportul dintre populatia urbana si cea rurala. Populatia rezidenta în 256 localitati urbane este de 11.551.096 locuitori, 86% din aceasta fiind aprovizionata cu apa potabila prin intermediul sistemului public. Cifrele raportate arata ca într-un numar de 55 localitati urbane (21,5%), populatia este conectata în proportie de 100% la sistemul public de alimentare cu apa

Retelele de distributie a apei potabile au o lungime totala de 47.778 km, aferenta unui procent de 71% din lungimea totala a strazilor în mediul urban. Reteaua de alimentare cu apa potabila s-a extins continuu (în anul 2005 lungimea retelei de apa era cu 24% mai mare comparativ cu 2000). Cantitatea anuala de apa potabila distribuita consumatorilor a însumat în anul 2005 cca. 1.089 mil. m3 (cu 46% mai putin decît în 1995), din care pentru uz casnic 628 mil. m3. În ultimii 10 ani se constata o scadere a cantitatii totale de apa distribuita în retea, datorata, în principal, contorizarii si reducerii activitatilor industriale. Repartizarea neuniforma a resurselor de apa pe teritoriul tarii, gradul insuficient de regularizare a debitelor pe cursurile de apa, poluarea semnificativa a unor rauri interioare sunt principalii factori care fac ca zone importante ale tarii sa nu dispuna de surse suficiente de alimentare cu apa în tot cursul anului, mai ales în perioadele de seceta sau în iernile cu temperaturi scazute. Reteaua de canalizare. La sfarsitul anului 2005, numarul localitatilor dotate cu instalatii de canalizare publica era de 693 (tabelul nr. 5). Reteaua de canalizare are o lungime totala de 18.381 km, din care în mediul urban 16.397 km. Doar 73% din lungimea totala a strazilor sunt echipate cu retele de canalizare în mediul urban.

Tabel nr. 5 Evolutia retelei de canalizare 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 Lungimea retelei (km) 15.199 15.291 15.502 16.012 16.080 16.348 16.590 16.812 17.183 17.514 18.381 Numar localitati (nr) 607 616 619 636 654 674 682 679 664 675 693 Sursa: Institutul National de Statistica

În statiile de epurare a apelor uzate existente în Romania se epureaza numai 77% din debitul total evacuat prin retelele publice de canalizare; 47 localitati urbane (printre care Bucuresti, Craiova, Drobeta-Turnu-Severin, Braila, Galati, Tulcea) deverseaza apele uzate în receptorii naturali fara o epurare prealabila. Populatia care beneficiaza de serviciul de canalizare este de cca. 11,5 mil. locuitori, din care 10,3 mil. locuitori în mediul urban (reprezentand 90% din populatia urbana), respectiv 1,15 mil. locuitori în mediul rural (10% din populatia rurala). Coreland cele doua echipari hidroedilitare – distributie de apa potabila si canalizare – populatia tarii se poate grupa în trei mari categorii: – populatia care beneficiaza de ambele servicii – 52%; – populatia care beneficiaza numai de alimentare cu apa, dar nu si de canalizare – 16%; – populatia care nu beneficiaza nici de alimentare cu apa, nici de canalizare – 32%. Studiul comparativ realizat între statele UE, pe baza datelor furnizate de EUROSTAT (tabelul nr. 6) a reliefat înca o data situatia deficitara a infrastructurii de apa si apa uzata din Romania, subliniind totodata necesitatea investitiilor în acest sector.

Tabel nr. 6. Indicatori în sectorul de apa la nivelul statelor UE în anul 2002 Stat Populatia conectata la serviciile publice de alimentare cu apa (%) Populatia conectata la sistemele municipale de canalizare (%) Belgia 96.4 – Bulgaria 98.8 68 Republica Ceha 89.8 80 Estonia 72 72 Franta 99.4 82 Ungaria 93 62 Lituania 76 71 Polonia 84.8 57 Sursa: Eurostat
De asemenea, în conformitate cu raportul de tara privind Romania asupra Evaluarii Strategice a Mediului si Prevenirea Riscurilor, elaborat de ECOLAS&GHK pentru Comisia Europeana, în ceea ce priveste alimentarea cu apa/tratarea apelor uzate, precum si necesitatile de investitii pentru perioada 2007– 2013, Romania se afla pe locul doi dupa Polonia (Fig. 1).

Calitatea serviciilor de alimentare cu apa si canalizare. Calitatea chimica a apei distribuite prin sisteme publice de alimentare, caracterizata prin indicatorii generali de potabilitate, a fost determinata prin analize efectuate pentru identificarea substantelor toxice din apa (4% avand valori mai mari decat concentratiile admise), a consumului chimic de oxigen (5% avand valori mai mari decat concentratiile admise), a amoniacului (5% valori necorespunzatoare) si a azotatilor (3% rezultate necorespunzatoare). Raportul din 2004 al Institutului de Sanatate Publica privind calitatea apei potabile din localitatile urbane, a evidentiat ca aproximativ 3 % din din totalul populatiei racordate la reteaua de alimentare cu apa este afectata de furnizarea intermitenta a apei, de peste 8 ore zilnic. În plus, numarul populatiei potential expuse la risc, luand în considerare vechimea retelelor, calitatea apei la sursa si parametrii pentru care în prezent nu exista date, poate fi estimat la peste 9,8 milioane locuitori în zonele urbane. Pentru parametrii monitorizati, principalele zone în care se înregistreaza cele mai severe neconformari cu normele în vigoare sunt localizate în judetele: Alba, Botosani, Bacau, Constanta, Calarasi, Dambovita, Maramures, Neamt, Olt, Prahova, Sibiu Sibiu si Suceava. În Romania exista 1398 de statii de tratare a apei, din care : o 797 statii produc apa potabila pentru o populatie cuprinsa între 50 si 5000 de locuitori; o 601 statii produc apa potabila pentru localitati cu o populatie mai mare de 5000 locuitori. De asemenea, 25% din sistemele publice de apa care aprovizioneaza între 50 – 5000 de persoane, au apa necorespunzatoare din punct de vedere al parametrilor bacteriologici, turbiditate, amoniac, nitriti, fier, iar 10% din sistemele publice care aprovizioneaza mai mult de 5.000 de persoane distribuie apa necorespunzatoare din punctul de vedere al oxidabilitatii, turbiditatii, amoniacului, fierului, nitratilor, gustului, mirosului. Sistemul de furnizare si sistemul de distributie sunt în general realizate din materiale inadecvate (azbociment si plumb), 30% dintre conducte sunt construite din otel si nu exista un sistem adecvat de curatare a conductelor. Aproximativ 70-75% din actuala retea de alimentare cu apa necesita înlocuire. Apa potabila este contaminata cu produsi de coroziune si impuritati rezultate din accidente frecvente. De asemenea, furnizarea intermitenta a apei potabile afecteaza calitatea acesteia. În plus, trebuie înlocuite si conductele construite din plumb.

Gestionarea namolului provenit de la epurarea apelor uzate orasenesti. În prezent, cea mai mare parte a namolului provenit de la epurarea apelor uzate orasenesti este tratat prin metode diferite si depozitat pe terenuri apartinand statiilor de epurare; doar o mica parte din cantitatea produsa este valorificata în agricultura. Cadrul legal pentru valorificarea agricola a namolului a fost creat prin transpunerea Directivei 86/278/EC privind protectia mediului si, în particular, a solului, atunci cand se utilizeaza namolurile de epurare în agricultura, respectiv prin Ordinul MMDD 344/2004. Investitii importante sunt necesare pentru construirea unor instalatii adecvate de tratare a namolului rezultat din statiile de epurare. Se încurajeaza atat utilizarea în agricultura a acestui tip de namol, cat si crearea conditiilor necesare pentru a asigura eliminarea prin cele mai bune metode, atat din punctul de vedere al costurilor, cat si al protectiei mediului.

Utilitatile de apa si apa uzata în zona rurala Conform legislatiei din Romania (Legea Nr. 350/2001 privind planificarea teritoriala si urbanismul si Legea Nr. 351/2001 pentru aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national – Sectiunea IV Reteaua de localitati), zonele rurale sunt definite pe baza activitatilor de baza si a dotarilor aferente utilitatilor publice (localitatile rurale sunt localitatile în care fie majoritatea populatiei se ocupa cu agricultura, silvicultura sau pescuitul, fie, în tzermeni de dotare cu utilitati publice, acestea nu îndeplinesc prevederile legale pentru a fi declarate localitati urbane, chiar daca majoritatea populatiei este lucreaza în alte sectoare decat cele mentionate anterior . Pentru sectorul de apa este foarte important sa se considere definitia aglomerarilor în conformitate cu Directiva Nr. 91/271 privind epurarea apelor uzate urbane – “aglomerare” însemnand o zona în care populatia si/sau activitatile economice sunt suficient de concentrate

Chiar daca în ceea ce priveste aglomerarile cu o populatie care nu depaseste 2000 l.e. Romania nu are obligatii urgente în conformitate cu Capitolul 22 – Mediu, modernizarea infrastructurii de apa si apa uzata în aceste zone reprezinta o prioritate guvernamentala, fiind considerata o conditie esentiala pentru îmbunatatirea conditiilor de viata ale populatiei care traieste în zonele rurale , precum si pentru dezvoltarea acestora. În zonele rurale, 67% din locuitori nu au acces la alimentarea cu apa potabila, iar aproximativ 90% nu sunt conectati la sistemele de canalizare. Conform Institutului National de Statistica, retelele de alimentare cu apa din zonele rurale au fost în parte reabilitate în perioada 1998 – 2005, fiind extinse de la 16.245 km în 1998 pana la approximativ 22.660 în 2005. Totusi, utilitatile publice raman insuficiente avand în vedere ca nu toate gospodariile dintr-o localitate sunt conectate la reteaua de alimentare cu apa, chiar daca localitatea respectiva beneficiaza de astfel de falicitati. În majoritatea gospodariilor din zona rurala sunt utilizate puturile pentru alimentarea cu apa potabila (aproximativ 70% dintre acestea). În ceea ce priveste sistemele de canalizare, discrepanta dintre zonele urbane si cele rurale este în mod considerabil mai mare, avand în vedere existenta unui procent de 92,3% în zonele urbane si numai 7,7% în zonele rurale (date din 2005).

Poluarea cu nitrati a apelor de suprafata si a celor subterane. În Romania, multe din fermele individuale si din cele de tipul micilor proprietati folosesc îngrasamantul natural drept principal fertilizator, întrucat acesta este cel mai ieftin si mai disponibil. Astfel, utilizarea fertilizatorilor chimici a scazut. În anul 2000, cantitatea medie de fertilizatori chimici era de 36 kg pe hectar (din totalul suprafetei arabile), de aproximativ 4 ori mai mica decat în 1989. În ceea ce priveste zootehnia, gospodariile individuale adesea nu sunt prevazute cu platforme protejate pentru colectarea gunoiului de grajd, astfel încat nutrientii, în special nitratii, se dizolva în apele subterane. Mai mult decat atat, aceste platforme nu sunt golite în vederea colectarii si depozitarii. Fermele si operatorii agricoli mai mari dispun de facilitati de depozitare a gunoiului de grajd si a deseurilor lichide de la animale, dar majoritatea facilitatilor de epurare a apelor uzate, precum si cele de depozitare, trebuie reabilitate sau modernizate si prevazute cu facilitati de manevrare si gospodarire pentru fertilizatorii naturali organici, în conformitate cu legislatia în vigoare. Apele de suprafata si cele de adancime sunt monitorizate în mod regulat; totusi, rezultatele procesului de monitorizare nu sunt întotdeauna relevante din cauza echipamentelor de laborator învechite si insuficiente; în plus, reteaua informationala de monitorizare si control nu este în permanenta functionala. În pofida acestor dificultati, contaminarea apei cu nitrati proveniti din agricultura a fost reanalizata si evaluata în scopul identificarii zonelor vulnerabile. Rezultatele evaluarii riscurilor potentiale de afectare a solului si apelor în care se deverseaza au facut posibila identificarea urmatoarelor zone sensibile, împartite în categoriile (A), (B) si (C): – (A) zone potential vulnerabile datorate deversarii de nitrati în apele de suprafata: 5.650 km2, i.e. 2,37% din suprafata tarii si 3,82% din suprafata fermelor; – (B) zone potential vulnerabile (cu risc de vulerabilitate mediu) prin infiltrarea subterana cu nitrati a acviferelor libere: 13.759 km2, i.e. 5,77% din suprafata tarii sau 9,30% din suprafata fermelor; – (C) zone cu risc sporit de vulnerabilitate prin infiltrarea subterana cu nitrati a acviferelor libere: 1.200 km2, i.e. 0,50% din suprafata tarii sau 0,8% din suprafata fermelor.

Utilitati de management al apelor. Regionalizarea serviciilor de apa
Cadrul legal

Dupa o perioada de mai mult de patru decade de management centralizat, Romania a decis sa revina la principiul autonomiei locale, transferand responsabilitati majore si specifice catre administratia locala, principiu reflectat în Constitutie. Una dintre aceste responsabilitati specifice, mentionata în Legea nr. 215/2001 privind administratia publica locala, se refera la obligatia administratiei locale de a organiza operationalizarea eficienta si adecvata pentru furnizarea de servicii publice. Conform acestei legi, administratiile publice locale au dreptul de a se asocia în scopul dezvoltarii de servicii publice eficiente de interes comun / regional. În Romania, serviciile publice locale (organizate în responsabilitatea autoritatilor publice locale) sunt reglementate de o lege “generala” (Legea nr. 326/2001 amendata de Legea 51/2006 privind serviciile comunitare de utilitati publice). Prevederile privind organizarea si operarea serviciilor publice de alimentare cu apa si canalizare sunt completate de o lege „specifica” (OG nr. 32/2002 amendata de Legea 241/2006 privind serviciile de apa si canalizare). Scopul acestei legi „specifice” este de a stabili “cadrul juridic unitar privind înfiintarea, organizarea, gestionarea, finantarea, exploatarea, monitorizarea si controlul functionarii serviciilor publice de alimentare cu apa si de canalizare”. De asemenea, include principiile, structura si conditiile de operare ale acestor servicii, prevederi despre politica tarifara si metodologia de calcul a tarifelor. Regulamentele cadru (ale UE) includ regulile pentru delegarea directa a managementului serviciilor de apa. Conform acestora, “în cazul unei companii comerciale rezultate prin reorganizarea administrativa a unei foste regii autonome de interes departamental sau local, sau din servicii publice specializate subordonate autoritatilor administratiei publice locale, care gestioneaza bunuri, activitati si servicii de apa si canalizare si ale caror capital este detinut în totalitate de unitatile administrativ-teritoriale, delegarea managementului serviciului este alocata direct acestora”. În conformitate cu aceasta prevedere, Companiile Regionale de Apa, asa cum sunt descrise în paragrafele urmatoare, îsi vor desfasura activitatile în baza unui contract de delegare semnat cu administratia publica în cauza, pentru furnizarea de servicii publice. În conformitate cu legislatia nationala, Autoritatea Nationala de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilitati Publice autorizeaza operatorii eligibili, în baza unui set de criterii privind marimea, capacitatea profesionala si manageriala, performantele tehnice si financiare. Mai mult, responsabilitatile sale includ un control semnificativ asupra tarifelor si calitatii serviciilor furnizate.

Fundamentarea regionalizarii sistemelor de apa
Servicii publice eficiente pot fi asigurate doar prin realizarea de programe adecvate de investitii. Numai 32 de municipalitati cu o populatie de peste 100.000 de locuitori fiecare, au beneficiat de programe de investitii pentru reabilitarea infrastructurii de apa si apa uzata dupa anul 1990. Doar o mica parte din cele 276 de orase din Romania (la sfarsitul anului 2003) au beneficiat de aceste programe. În jur de 230, considerate orase mici si mijlocii, nu au reusit sa obtina finantare nici de la institutiile finantatoare internationale, nici de la operatorii privati. Din cauza lipsei de fonduri, aceste orase au realizat foarte putine investitii în ultimii 15 ani pentru a-si mentine si dezvolta infrastructura de apa si apa uzata. Prin urmare, starea sistemelor este foarte proasta. Unele din problemele majore legate de serviciile de apa din micile aglomerari includ: – servicii neadecvate de întretinere si operare; – volum crescut de apa neplatita cauzat de scurgeri în cadrul retelelor si de nivelul scazut al colectarii taxelor de la consumatori; – lipsa investitiilor pentru reabilitarea/extinderea infrastructurii de apa/apa uzata; – lipsa unui personal potrivit pentru promovarea, managementul si implementarea investitiilor majore; – management neadecvat al costurilor de operare, întretinere si a celor legate de personal; – roluri si responsabilitatii neclare ale institutiilor/autoritatilor implicate în managementul utilitatilor publice; – cadru institutional neadecvat. Exista o nevoie constanta de asigurare a faptului ca toate orasele pot investi în vederea mentinerii si modernizarii infrastructurii lor pentru a avea servicii bune, capabile de a atinge standardele europene. Aceasta presupune adoptarea si implementarea unor politici de dezvoltare adecvat formulate, concentrate asupra satisfacerii nevoilor reale ale populatiei si un grad de suportabilitate adecvat.

Dezvoltarea regionalizarii sistemelor de apa
În acest context, începand cu anul 2001, autoritatile romane au elaborat programe menite sa sprijine autoritatile locale în vederea: – accesarii finantarii internationale în aglomerarile mici si mijlocii, cu scopul de a reabilita si moderniza infrastructura locala de apa si – promovarii utilitatilor regionale auto-finantabile prin introducerea principiilor de recuperare a costurilor si de eficientizare a activitatii acestora. Regionalizarea serviciilor de apa, menita sa diminueze fragmentarea excesiva a acestui sector si sa realizeze economii la scala, este în derulare. Programele sunt sustinute prin intermediul programelor de pre-aderare (ISPA si PHARE) si cuprind 35 de judete beneficiare din totalul celor 42 din Romania. Schema de întarire a capacitatii institutionale este astfel gandita încat sa ofere legaturi cu programele de investitii care sprijina reabilitarea, modernizarea si îmbunatatirea infrastructurii locale de apa si apa uzata. În acest scop, investitiile sunt identificate si prioritizate pentru includerea unor componente care sa reduca costurile, sa sporeasca eficienta si serviciile de baza. Noi programe de instalare a contoarelor, de monitorizare a presiunii si debitului, de diminuare a necontorizarii apei, a infiltratiilor în sistemele de canalizare, etc. reprezinta parti componente ale proiectelor de investitii ca parte a programelor de management al investitiilor. Programele de întarire a capacitatii institutionale includ, de asemenea, cursuri de instruire pentru autoritatile locale în vederea utilizarii de catre acestea a creditelor externe (co-finantari) ca sursa de finantare pentru investitiile lor si pentru îmbunatatirea capacitatii lor de planificare a investitiei în infrastructura municipala pe o baza durabila, prin introducerea unei discipline financiare si operationale. Autoritatile locale individuale vor fi actionarii Companiilor Regionale de Apa (OR) si vor stabili în paralel o asociatie a municipalitatilor si a Consiliului Judetean denumita Asociatie de Dezvoltare Intercomunitara (ADI) careia îi vor delega exercitarea drepturilor de actionar. Cerintele operationale si prevederile legate de control vor fi definite într-un contract de delegare al ADI si în actul de încorporare al OR, conform criteriilor detaliate în capitolul 5.1 Management (sectiunea – Prevederi specifice pentru implementarea adecvata a POS Mediu). Corespunzator, ADI reprezentand administratiile locale, intra în contractul de delegare de servicii fie cu operatori de utilitati experimentati care au dovedit capacitatea de pregatire si implementare a investitiilor de marimea propusa în program sau cu noi operatori regionali formati prin gruparea operatorilor existenti. Trebuie sa fie licentiati si capabili sa demonstreze capacitatea de a functiona într-o maniera durabila. Accesarea fondurilor UE pentru satisfacerea nevoilor de investitii va reprezenta un stimulent pentru trecerea de la un numar mare de furnizori de servicii de slaba calitate la un numar limitat de operatori mari si puternici, capabili sa ofere servicii mai bune la nivele tarifare acceptabile, care sa asigure recuperarea totala a costurilor si rambursarea împrumuturilor de catre autoritatile locale. Din punct de vedere institutional, regionalizarea este realizata prin reorganizarea serviciilor publice existente detinute de municipalitati. Regionalizarea se bazeaza pe trei elemente institutionale: – Asociatia de Dezvoltare Intercomunitara (ADI)/ Asociatia de Municipalitati54 – Compania Regionala de Apa – Contractul de Delegare de Servicii. Municipalitatile incluse în program vor forma împreuna o asa numita Asociatie de Municipalitati sau o Asociatie de Dezvoltare Intercomunitara, o structura bazata pe colaborare care va permite autoritatilor locale beneficiare sa controleze Compania Regionala de Apa si sa monitorizeze si sa supervizeze mai bine implementarea lucrarilor de reabilitare si modernizare. Asociatia permite reunirea consiliilor locale sub forma unei entitati legale cu scopul de a stabili, în baza unei scale de regrupare teritoriala, obiectivele si prioritatile comune. Este necesar de remarcat avantajele aduse succesiv în 2001 de Legea Nr. 215 si în 2006 de Legea Nr. 286. Legea 215/2001 autorizeaza administratiile publice locale sa-si stabileasca contacte de asociere în baza prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 26/2000 privind Asociatiile si Fundatiile. Legea Nr. 286/2006 (care amendeaza Legea nr. 215/2001 privind administratia publica locala) autorizeaza administratiile publice locale sa se asocieze sub forma unei entitati cu personalitate juridica.

În concluzie, scopul procesului de regionalizare a serviciilor de apa initiat de catre autoritatile romane si sustinut în mod considerabil de programele de pre-aderare (PHARE, ISPA) este de a asista beneficiarii locali în procesul de înfiintare a unor operatori eficienti de servicii de apa si apa uzata si în acela de întarire a capacitatii institutionale a autoritatii locale pentru controlul eficace a activitatilor acestora prin intermediul Asociatiei de Dezvoltare Intercomunitara.

Obiectivul general al acestui program este de a sprijini autoritatile locale în implementarea unui program de investitii multi-anual integrat cu scopul de a îmbunatati standardele serviciilor municipale de apa si apa uzata prin crearea unor furnizori de servicii regionali integrati, eficienti, viabili din punct de vedere financiar si autonomi, capabili sa planifice si sa implementeze investitii în contextul unui proces de consolidare în sector, în concordanta cu politicile si practicile UE.