Transportul pe apa in Romania – POST

Transport naval

2.1.4 Transport naval Reteaua de transport naval din Romania cuprinde transportul maritim prin porturile maritime si transportul pe caile si canalele interioare. Vezi harta de mai jos.

Porturile maritime

2.1.4.1 Porturile maritime Transportul maritim este asigurat prin accesul direct la Marea Neagra prin cele trei porturi maritime: Constanta, Mangalia si Midia. De asemenea, exista acces maritim de la porturile fluviale de pe Dunare: Braila, Galati, Tulcea si Sulina.

Reteaua porturilor si cailor navigabile interioare Sursa: Legea Nr. 589/2003 Portul Constanta este cel mai mare port romanesc la Marea Neagra. Dispune de o localizare geografica strategica care are potentialul de a asigura accesul catre Europa de la Marea Neagra si un punct de transbordare intre reteaua maritima si retelele rutiera, feroviara si navala. Este localizat la intersectia Coridoarelor Pan-europene de transport nr. IV si VII – Dunarea via Canalul Dunare – Marea Neagra. Astfel, portul are potentialul de a deveni principala cale de acces pentru Coridorul Europa – Asia. TEN-T 18: Rhine-Meuse-Main-Dunare, axa cailor navigabile interioare. Capacitatea de trafic a Portului Constanta este de aproximativ 105 milioane tone/an urmare a terminalului de containere. Datorita instabilitatii conditiilor economice si politice in regiune, portul a inregistrat fluctuatii ale cererii, in prezent opereaza la 40-50% din capacitatea de trafic. Traficul de marfuri prin port a fost de 43.2 milioane tone in 2003 si 37.5 milioane tone in 2004. Portul acopera o zona de aproximativ 1,312 hectare de pamant SI 2,614 hectare de apa. Cuprinde o retea de cheiuri cu o lungime de 29.83 km cu o adancime de pana la 19 metri. Poate gazdui vase cu o capacitate maxima de 165,000 tdw pentru masa de marfuri si 250,000 tdw pentru rezervoare si marfuri lichide. Starea infrastructurii se deterioreaza datorita vechimii si in multe cazuri depaseste cu 20 de ani viata sa economica. Mentenanta si reparatiile sunt obligatiile operatorilor portuari si realizate din propriile fonduri, compania neputand asigura sprijinul financiar programul corespondent.

Cai navigabile interioare

Transportul de marfuri pe caile navigabile interioare are certe avantaje fata de celelalte moduri de transport: – este foarte potrivit pentru transportul marfurilor la valori scazute; – este „prietenos cu mediul”; – este relativ mai ieftin; – necesita o mentenanta si dezvoltare a retelei relativ scazuta; – poate fi o legatura importanta in dezvoltarea sistemului de transport combinat. Sistemul de transport pe caile navigabile interioare din Romania este prezentat in mapa de mai sus. Este concentrat pe Dunare, in sudul tarii. De asemenea, include ramurile secundare de transport ale Dunarii si Canalele Dunare – Marea Neagra si Poarta Alba – Midia Navodari, intre Dunare si coasta din vecinatatea Constantei. In plus exista diferite mici canale navigabile, inclusiv lacuri naturale si rezervoare in cadrul sistemului de rauri, care sunt folosite mai ales pentru agrement si trafic de marfa local la scara mica. Dunarea este cale navigabila internationala care se intinde de la Marea Neagra la Sulina in Romania via Belgrad in Serbia, Croatia, Budapesta in Ungaria, Bratislava in Slovacia si Viena in Austria catre locul sau de izvorare in Muntii Padurea Neagra in Germania. Are o lungime total de 2845 km. Este navigabila 2,411 km pana la Bamberg de unde se uneste cu Rinul via Canalul Bamberg/Kelheim cu o lungime de 171 km. Lungimea fluviului in Romania sau de-a lungul granitei romanesti este de 1,075 km. Pe sectiunea de 170 km dintre Braila si Marea Neagra se poate naviga cu nave maritime. Dunarea este parte a axei de cai navigabile TEN-T –18: Rin/ Meuse-Main- Dunare si ofera Romaniei si celorlalte tari pe care le tranziteaza posibilitati majore pentru dezvoltarea transportului pe apa. Prin urmare, sunt in curs de desfasurare sau proiectare lucrari pentru imbunatatirea conditiilor de navigare. Totodata, Dunarea reprezinta si o bariera naturala pentru transportul rutier/feroviar. Are doar trei poduri pe sectiunea romaneasca, desi constructia unui al patrulea pod este planificata la Vidin-Calafat si exista alte cateva posibilitati de trecere cu feribotul.

Intreaga sectiune romaneasca a Dunarii este navigabila. In 2003, volumul traficului transportat a scazut accentuat datorita peroadei extrem de lungi in care nivelul apelor a fost redus, comparativ cu anul precedent. Impactul nivelelor reduse ale apelor poate fi aproximat ca fiind 15% din totalul volumului traficului. Cu toate acestea, Romania are 30 de porturi interioare cu o capacitate totala de 50 milioane tone/an. Dintre acestea, porturile Braila, Galati, Tulcea si Sulina sunt parte a retelei TEN, au o capacitate totala de trafic de aproximativ 34 milioane tone /an, avand caracteristicile tehnice ce permit accesul navelor maritime care au capacitate de pana la 25,000dwt, 180 m lungime si 7.0 m adancime. In conditii speciale, limita de adancime poate fi depasita. Porturile interioare au 48.5 km cheiuri, din care 85% se afla intr-o conditie precara datorita vechimii si lipsei fondurilor pentru mentenanta si reparatii. Deschiderea Canalului Main-Dunare in 1992, legand Rinul cu Dunarea, creand astfel o ruta directa de transport pe apa cu o lungime de 3,500 km intre Marea Nordului si Marea Neagra. In anii urmatori, canalul a crescut si mai mult volumul de trafic catre vest. Mai tarziu, instabilitatea politica din Balcani si conflictele aferente din fosta Yugoslavie au condus la stagnare si partial la o cadere totala a traficului de marfuri de-a lungul Dunarii in anii ‘90. Dupa distrugerea podului de la Novi Sad in 1999, navigarea pe acest sector al Dunarii a fost blocata, creand un obstacol major pentru dezvoltarea navigarii pe Dunare. Traficul a fost redeschis in octombrie 2005. Canalul era o legatura importanta pana la declansarea razboiului in ex- Iugoslavia, legatura fiind blocata de podurile bombardate.

Regimul natural de varsare al fluviului impune masuri pentru imbunatatirea conditiilor de navigare pe Dunare prin implementarea programelor care vor asigura o operare eficienta si sigura a sectiuni de fluviu la standarde maritime, precum si asigurarea navigarii performante pe Canalul Sulina prin reabilitarea si consolidarea malurilor si stabilirea masuratorilor topohidrografice si sistemelor de masuratori pe sectorul romanesc al Dunarii. Un sistem de management si control al traficului de nave este de asemenea in curs de implementare pe sectorul romanesc al Dunarii. Sectiunea „fluviu standard” a Dunarii de la punctul de trecere a frontierei la lucrarile hidrotehnice si de navigare de la Portile de Fier II (km 863) care se afla sub regim de control asigura conditiile adecvate pentru navigare, in timp ce sectiunea din aval pana la Braila are un regim natural de curgere, cu dificultati pentru navigare pe unele sectiuni in perioadele cu nivel scazut al apei. Un program cu finantare ISPA pentru imbunatatirea conditiilor de navigare pe sectiunea Calarasi – Braila, este in desfasurare. Se preconizeaza ca lucrarile sa inceapa in 2006. Alt program pentru imbunatatirea conditiilor de navigare pe sectorul comun romano-bulgar al Dunarii este in curs de promovare.

Canalele navigabile Dunare-Marea Neagra (64.4 km) si Poarta Alba-Midia Navodari (27.5 km +5.5 km) sunt create artificial si sunt deschise traficului international de navigare corespunzator clasei VI prin importanta lor ca rute de navigare pe cai interioare si respectiv la clasa V (conform clasificarii CEEONU) si asigura o conexiune optima intre Dunare si Portul Constanta. Administratiile portuare au obligatia asigurarii parametrilor tehnici minimi pentru operarea si mentenanta infrastructurii de transport pe apa, din fonduri proprii. Lipsa dotarilor specializate fac aceste diguri inoperabile. In acest scop sunt promovate proiectele pentru realizarea infrastructurii pentru terminalele specializate. Datorita apartenetei la TEN-T, Dunarea are potentialul de a deveni un element in dezvoltarea sistemului de transport combinat, pentru dezvoltarea turismului in zonele adiacente ale Dunarii si Deltei Dunarii, precum si pentru ameliorarea operarii porturilor fluviale. Prin urmare, proiectele privind tehnologiile specifice de operare pentru porturi si proiectele pentru protectia mediului pe Dunare de asemenea, sunt promovate. Pe durata anului 2004, 95,6% din transportul pe caile navigabile interioare a fost realizat cu nave private. Traficul de marfuri pe caile navigabile interioare a totalizat 14,6 miliarde de tone, respectiv 4.291 milioane tone/km, inregistrand un nivel ridicat comparativ cu cel al noilor state membre (2 milioane tone in Republica Ceha, Ungaria si Slovacia, sau 10 milioane tone in Polonia, in 2004), dar foarte scazut in comparatie alte state membre (128 milioane tone in Belgia , 329 milioane tone in Olanda, sau 91 milioane tone in Finlanda). Traficul de marfuri prin porturi, in 2004, a totalizat 71,742 mii tone din care 43,5 %, respectiv 31,211 mii tone corespund traficului pe caile navigabile interioare.

Incepand cu noiembrie 2003 si februarie 2004, flota de transport pe caile navigabile interioare a reprezentat subiectul unei investigatii juridice si tehnice temeinice, in conformitate cu standardele romanesti si Directiva 82/714/CE. Dintr-un total de 1,563 de nave propulsate si nepropulsate, unui numar de 279 dintre acestea li s-au respins reconfirmarea certificatului de nationalitate, urmand a fi reparate sau dezmembrate.

Evolutia transportului de marfuri pe canalele navigabile interioare 1994- 2004: 1990 1995 2000 2003 2004 Tone (milioane) 12.0 14.4 13.1 12.8 14.6 Tone/km (milioane) 2090 3107 2634 3521 4291 Sursa: Anuarul statistic 2004, Institutul National de Statistica 2005